marți, 30 septembrie 2008

Cargo duminica seara....

...adica pe 28.09.2008. Am fost cu Miriam si Ice.
1. Cica Festivalul Recoltei, organiat in sectorul 4 de primarul care este acolo, adica Piedone, care Piedone si-a facut o mare reclama lui si partidului de sifonari la securitate din care face parte in frunte cu turnatorul Felix, aka Dan Voiculescu. La fel, mare reclama si la FUNDatia lui Dan Voiculescu.
DAR.....un mare DAR...faci tu Primarie de sector Festival, ca asa te lauzi, si de acel festival nu stie nimeni? Poate numai cei din sectorul 4, ca cei din alte sectoare nu stiau. Adica eu din sectorul meu cu numarul 2 nu stiam , eu am aflat de la trupa (Alin si Tavi) cand si unde o sa cante! Pai lumeeeeeeeeeeeee care organizati........vi se pare normal asa? Ce fel de reclama faceti voi? Si mai ales, cui faceti reclama in afara de voi? Bleah!



2. Friiiiiiig afaraaaaaaa. Cand am ajuns am prins ceva din recitalul lu Alex. Canta live. Deci se poate! La fel, Morandi, cei care au cantat inainte de Cargo, au prestat live. Asa nu-mi plac chestiile astea in stil salata, unde aduni pe cine poti si unde unii canta altii dau numa din gura cu banda in spate, unii canta rock, altii latino, dance, hip-hop, etc.



3. Faza de kko maxim: Dupa ce tu primarie te lauzi ca ai Cargo si Phoenix la sfarsit, inainte ca ei sa cante, tu primarie dai cu confetii si artificii? Jenant!
4. Cargo, la fel ca la Ziua Barbatului, s-a auzit foarte bine pt astfel de eveniment si au intrat in forta direct cu Anarhia. Am asteptat Vrajtoarele ca sa ma incalzesc si am reusit sa ma incalzesc pt ca am cantat si am tzopait si m-am agitat asa cum stiu si imi place :)) Tare concertul Cargo.



5. Pana sa vina Cargo la scena, cat ne-am dus sa luam un suc, la coada am aflat ca o sa cante si Pheonix. Deci, inca o data zic: domnii orgaizatori, unde e reclama? Cand chemi nume precum Cargo si Phoenix, cum este posibil ca eu public sa aflu ca o sa cante si Phoenix stand la coada la suc?
6. Phoenix...........au facut jdemii de probe de sunet si in toate limbile si degeaba. S-au auzit infect! Si au batut recordul de microfonii. Oribil. Dar eu am fost curioasa de noul solist despre care toata lumea zice ca e varza. E, omul nu e varza deloc. Din contra, are plamani si potential! Mi-a placut.



S-a terminat concertu brusc pt ca s-a facut 00:00 si s-a dat stingrea si Phoenix au trebit sa plece. De vina sunt si ei ca trupa si organizatorii.
Pacat ca a fost ieri duminica si nu sambata, azi la servici a fost "minunat" :)) dar... arta cere sacrificii :)) :D
Nu am facut poze decat la artificii pt ca am venit la concert sa ma manifest nu sa fac pe paparazzi-ul.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

2 in 1

cautand ceva pe youtube am dat de asta! si trebuie musai sa o postez pe blog bicoz este un clip 2 in 1, care cuprinde o parte din stilul meu de viata, ca sa nu zic viata direct :))
Cargo (rock-ul) si motoarele!

Blogu' 2 & My Space

azi mi-am recuperat blogul! ura! am si uitat ce frumos este :))

intre timp a mai aparut si
http://www.myspace.com/kareliart

iar pe my space-ul oficial Amorphis, in playlist, de vreo cateva luni, este o piesa live .
"Against Widow" e din concertul de la Bucuresti din 09.02.2008 :D
http://www.myspace.com/amorphis

marți, 23 septembrie 2008

Blogu'

Sambata m-am chinuit sa scriu un articol despre Bucuresti, de la inceput pana in prezent, de la ciobanul Bucur pana la ciobanu Becali pt ca tot a implinit capitala peste 500 de ani pe 20 septembrie, de zua ei. Si am pus si poze, si am facut frumos si cu daruire cum faceam cand eram ziarist si........hopa! Supriza! Minunatul blogspot imi da eroare, asa "misto" eroare incat mi-a balamucit tot blogul. Mi-a disparut un tab, ala cu setarile de aspect, culori si etc, poza, linkurile, lista de blogeri, arhiva e alta si, ma rog.....puteti observa! Si asa nervi m-au apucat...... incat am vrut sa-mi sterg blogul imediat! Dar....nu l-am sters pt ca, am pus suflet in articolele mele, interesante sau nu, pt ca ele ma reprezinta, sunt o parte din "eu", asa ca.......sper sa "lucreze intens" cum se lauda domnii de la google si sa "fix the problems" pt ca cica sunt mai multi care au sesizat ca li s-au dat peste cap blogurile. Cum zicea un prieten al meu bloger, blogspot sucks. Incep sa il cred... Iar blogul o sa il sterg cand o sa am chef sa il sterg, nu cand o sa ma enerveze "nenii" de la google.

duminică, 14 septembrie 2008

Metallica - "Death Magnetic" 2008

Nu mi s-a intamplat de mult ce mi s-a intamplat acum. Ultimul album Metallica este BESTIAL! A fost lansat acum 2 zile, pe 12 septembrie. Il ascult si nu-mi vine sa cred ce revenire si mai ales ca, dupa atatia ani (17 mai exact), si-au adus aminte ca stiu sa cante! Bravo lor! Sunt foarte incantata de albumul asta! Metallica e trupa generatiei mele. Cand au scos primul album eu aveam 7 ani! Cu ei am crescut si am evoluat si Metallica e un fel de amprenta lasata pe generatia noastra. Nu se poate sa nu iti placa macar o piesa de la Metallica.
Pe mine personal, de la "Black Album" m-au dezamagit foarte tare. In 1999 am fost la concertul de la Bucuresti si a fost cel mai tare concert
din toate, din cauza felului cum a fost perceput: perioada, varsta, numele
si concertul in sine. Acum in 2008 s-a intamplat sa nu mai gasesc bilete si nici nu mi-a parut deosebit de rau pt ca nu aveau ce sa-mi zica in afara de piesele vechi.
Cu noul album m-au suprins foarte placut. E rock, e Metallica, e ceva din brutalul metalului de pe "Kill'em All" si metalul elaborat de pe "Master of Puppets" + ceva din "Black Album".
Imi place ca toate instumentele sunt rele si metal si rock, basul nu mai are influente spaniolo-mexicano etc. E metal asa cum tre sa fie.
Albumul asta are si ceva nou, ceva ce nu a facut Metallica niciodata: o piesa instrumentala de 9:57 minute.
Foarte tare! Felicitari Metallica si ma bucur nespus ca trupa nu a murit, ca inca este o legenda vie, ca inca isi pune amprenta pe generatia noastra!

sâmbătă, 13 septembrie 2008

New album out next spring!!

URA! pe www.amorphis.net, pe prima pagina, scrie exact asa:

In November Amorphis will enter Sonic Pump Studios in Helsinki to record the follow-up to their highly acclaimed Eclipse and Silent Waters albums, which both were awarded gold in Finland. Esa reveals: “We have been working really hard on new material and the new record should be out some time next spring. Thematically, the new material is based on the Kalevala myth of the forging of the skies, and it will again be very epic.”

Oare tot de ziua mea il lanseaza? Ar fi foarte tare! :D
Si o mostra de Esa :D

luni, 8 septembrie 2008

Serbarile Timsoreana

s-au incheiat weekndul asta la Buzau. Nu pot sa imi dau cu parerea pentru ca nu am una completa. Am fost la deschidere (Targoviste si Pitesti) si la inchidere (Buzau). Despre Targoviste si Pitesti am scris. La Buzau a fost relaxant. M-am simtit bine si m-am distrat. Mi-a placut.
Mi-a placut lumea, publicul in fata la concert. Mi-a placut concertul. Nu mi-au placut luminile. Mi-a placut lumea in spate la autografe. M-au distrat disperatele care s-au isterizat la modul propriu cand l-au vazut pe Tavi si Alin, wahahahhahahahaha. Mi-au placut insa fanii care s-au inghesuit sa ia autografe, mi-a placut un pusti care a strigat dupa Tavi foarte mult si care era tare trist ca Tavi nu il aude, pt ca Tavi este idolul lui si el canta la tobe ca idolul lui. Avea si un tricou cu tobe :). Foarte misto sa vezi ca in 22 de ani exista atatea generatii de fani si inca tu ca muzician, dupa 22 de ani, inspiri lumea sa faca ce faci tu. Ce mi-a placut cel mai tare a fost cand a apartut Baciu si lumea l-a aplaudat si l-a aclamat. Se mutase concertul in spatele scenei. Foarte misto sentimentul. In 19 ani am vazut multe feluri de public, asa zis public, public fanatic si public atarnator, dar mana aia de oameni care te apreciaza ca muzician face cat tot. Parerea mea de vechi fan.
Nu am vazut Six in concert, dar am vazut Six in spatele scenei si la bere dupa, la cortul VIP sau ce era, ma rog.... o chestie cu o masa si o prelata si 2 frigidere :)
A... si nu am facut poze decat la Palatul Comunal. Alta chestie care m-a distrat. Buzaul e un oras urat, foarte urat, care a ramas comunist cam in tot, dar care are Palat Comunal, pt ca poate inca ei se cred o comuna sau sunt comuni sau COMUNisti. Ideea e ca Palatul respectiv e frumos renovat dar, in stanga sunt blocuri scorojite si oribile, si ma gandeam asa, daca tot ai Palat si ai si Platoul Dacia in fata Palatului (unde s-a tinut concertul), nenea primarul ala de ce nu da si o spoiala pe blocul ala ca sa nu fie asa sinistru? Greeeeeeeeeeu, foarte greu.......
Cam asta despre iesirea la Buzau, relaxanta si distractiva, dupa o vara fara concediu dar cu concerte :D

marți, 2 septembrie 2008

Primul meu articol despre Cargo

Sarbatorile cu Cargo
25.12.1996

Sfarsitul anului 1996 a fost pentru cei mai multi un prilej de bucurie, dar si o supriza.Vineri 20 decembrie, in ultima zi a Targului International de Muzica, grupul CARGO a lansat al treilea album. Surpriza consta in faptul ca acest album nu este unul obisnuit, ci unul de colinde. Pentru cei mai fideli fani, nu reprezinta o asa mare surpriza deoarece prima "tentativa" de a canta colinde s-a materializat in 2 piese ("Lui" si "Capra") prezente in primul volum "Din Darul Magilor", apoi au putut fi auziti in concertul din H&H Cafe , si cel din Laptarie (16.dec.1995) si cel cu ocazia lansarii volumului I din mai sus amintita culegere de colinde de pe 22 decembrie 1995.

Cargo (in componenta Ovidiu Ioncu "Kempes", Ramon Radosav, Tavi Pilan, Adrian Barar si Adrian Igrisan) sunt ajutati pe acest album de Corala TEOFORA din Timisoara. "Colinde si obiceiuri de iarna" cuprinde 11 precuvantari care preceda fiecare piesa (doua fiind dupa Evanghelia lui Matei, una dupa Evanghelia lui Luca si una dupa Evanghelia lui Ioan) si 12 colinde.
In afara de colindele cunoscute ("O Ce Veste Minunata" sau "Trei Crai de la Rasarit") 6 sunt compozitii Cargo, 4 din ele sunt foarte noi, iar dintre acestea "Urare" si "Steaua" sunt cele mai reusite.

Cum a zis si Adrian Barar la lansare: "Acest album e un cadou pentru voi", iar Ramon: "Acest album cuprinde colinde care au o tenta rock...si speram sa va placa".

"Dea Domnul ca aceste colinde ale tinerilor timisoreni sa aduca lumina si bucurie in toate casele spre a putea toti intampina cu vrednicie sfintele sarbatori" (Mitropolitul Banatului).

Raluca Teodorescu, Tineretul Liber

luni, 1 septembrie 2008

Elogiu femeilor adevărate

Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.

Femeile care se gândesc la f**** la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.

Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.

Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.

Cele care nu închid ochii când le săruţi.

Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.

Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.

Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.

Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.

Femeile care sforăie.

Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.

Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.

Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.

Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.

Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.

Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.

Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.

Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.

Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.

Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduită nici măcar memoria.

luat de aici: http://bucurenci.ro/2008/06/elogiu-femeilor-adevarate/