Ziua de 2 mai 2018 va ramane in istorie, la fel cum a ramas ziua de 9 iunie 1999.
Pe 9 iunie 1999 am vazut prima data Metallica la Bucuresti. Un VIS implinit pentru generatia mea.
Pe 2 mai 2018 am revazut Metallica, dupa 19 ani, la Oslo.
In 1999 l-am vazut pe Jason Newsted. In 2018 l-am vazut pe Robert Trujillo.
In ambii ani am vazut 2 concerte Metallica BESTIALE.
37 de ani de cariera. O trupa care a scris si inca scrie istorie. O legenda vie. Un singur cuvant: METALLICA.
Ziua de 2 mai 2018 a fost rezervata pentru Metallica de anul trecut de cand am cumparat biletele. Am avut zi libera de la servici, am luat masina din dotare si am pornit la drum.
Telenor Arena e cam departe de centrul Oslo-ului si soferii au fost rugati sa nu vina cu masinile in zona pentru a nu se crea busculade. A existat o cursa speciala care mergea din centru pana la arena. Asa ca am parcat in centru si am luat acel autobuz.
Telenor Arena are capacitatea de 23.000 oameni la concerte. A fost plin.
Organizarea a fost absolut perfecta. Pe bilet era scris pe la ce poarta trebuie sa intri, portile au fost perfect delimitate cu indicatoare catre ele, a existat food court si Metallica shop in zona portilor. La ora scrisa pe bilet s-au deschis portile. La fel, la ora scrisa pe bilet a inceput show-ul cu norvegienii Kvelertak care mie nu mi-au zis nimic. Instrumentalul suna ok. Oamenii au 3 chitaristi. Vocalistul este un Satyr (Satyricon) / Shagrath (Dimmu Borgir) wanna be, neimpresionant si chiar patetic pe alocuri. Sunetul lor a fost cam naspa ceea ce pe mine m-a impacientat un pic pentru ca urma Metallica. Au fost buni ca zgomot de fundal cat astepti la coada la apa/bere.
Siiiiii cu intarziere de doar 3 minute, luminile s-au stins, deja celebrul intro de la Hardwired s-a auzit, luminile s-au reaprins si a inceput cel mai tare show metal pe care l-am vazut vreodata.
A fost un show total. Eu nu am mai vazut un show atat de complet si de perfect de la Rammstein. Metallica a batut Rammstein-ul. S-a auzit mai bine. Sunet incredibil, super setlist, super solouri de chitara si de bass, super public si super comunicare.
Amplasamentul scenei in mijlocul publicului a dat o altfel de vibratie dinspre scena si catre scena. Si Rammstein a avut o mini scena in mijlocul publicului dar ei au cantat doar cateva piese pe scena aia. Metallica a avut tot show-ul in mijlocul publicului, la propriu. Toata lumea a putut sa ii vada. Toata lumea a stat fata in fata cu toti cei 4.
Comunicarea a fost excelenta. Simteai ca Hetfield vorbea cu tine, doar cu tine, desi in jurul tau mai erau 22.999 oameni. Metallica este o trupa care a ramas modesta, fara arogante si alte vedetisme ieftine. Asta mi-a placut mereu. Si a ramas o trupa care a facut si face o muzica bestiala, care este inca heavy desi a trecut de tinerete, care stie sa faca show. M-a surprins Lars. A tot alergat pe langa tobe tot concertul. Si concertul a tinut 2 ore jumatate. Atata energie....
Partea funny din concert a fost Take On Me - A-HA cantata de Robert si Kirk.
Am vazut un Hetfield natural si prietenos. Faza aia cu Metallica Family nu suna deloc exagerat din gura lui, chiar te face sa te simti din familie. Am vazut public de toate varstele: de la 10 ani pana la 70 de ani. Hetfield a glumit la faza asta cu etatea: a zis ca se mira ca ne aude atat de bine pentru ca el este atat de batran hahaha. Am auzit romana in jurul meu. M-a bucurat asta.
Au trecut 8 zile si inca nu mi-a trecut euforia. Si sigur nu o sa imi treaca foarte curand.
