Curly - Crazy Food

Mi s-a întâmplat ieri o faza foarte mișto.

Ieri a fost o zi ploioasă și friguroasă. O zi perfecta pentru shopping. Ceea ce am si facut. Din oras. Exista un magazin al unui moldovean din Chișinău care e specializat pe produse din estul Europei: România, Polonia, Rusia. Ieri am vizitat magazinul. Si pentru ca in centrul orașului este Târgul de Crăciun, am vrut sa cumpăr must de mere. Este excepțional. Norvegienii stiu sa faca toate bunatatile din cartofi si mere. Numai ca fiind o vreme atât de urâtă afara, fermierii nu au venit. Si deci am hotarat sa dau un tur de târg asa.... doar ca sa nu plec acasa imediat. Si in drum spre căsuțe am trecut pe langa o rulota pe care scria kurtos. KURTOS!!!! Am facut niste ochi atat de mari.... si m-am dus imediat sa citesc meniul si am fost atat de surprinsa incat m-am dus in fata rulotei sa ma conving ca aia sunt chiar kurtos. Si erau!

Am cerut repede, in norvegiana, un kurtos original. Domnul care îi făcea m-a abordat în engleză. No problem, am vorbit engleza. Si domnul imi zice ca are făcuți kurtos cu scorțișoara. Am zis ca nu vreau. Ca eu vreau original. El a zis ca mai durează. Am zis ca nu e nici o problema, astept. Am mai zis ca stiu gustul original, ca mi-a fost dor de gustul original, asa ca pot astepta pana il face.
Si stand eu si asteptand, il intreb cat timp o sa fie in Torvet (asa se numeste piata din centrul Kristiansandului). De obicei, rulotele cu mancare vin in Torvet si in afara evenimentelor. De exemplu, vin in weekend. Imi zice ca sunt acolo pe toata perioada targului. Intreb unde vor fi dupa perioada targului. Adica unde poate manca omul un kurtos in luna ianuarie sau februarie. Se aude brusc o voce cristalina care zice ca vor fi in acelasi loc in aprilie (Pastele). Vocea cristalina vine in fata la servire si asta a fost momentul cand am facut a 2a oara ochii mari: fata avea steagul Romaniei pe gulerul halatului de bucatar. Imediat am intrebat daca poarta steagul Romaniei. Am vrut sa fiu sigura ca stie ce poarta. Eu imi cunosc steagul. Zice da, surprinsa de rapiditatea intrebarii. La fel de rapid am intrebat daca sunt romani amandoi. Zice da, la fel de surprinsa. Toata discutia s-a purtat in engleza, sa nu uitam. Iar eu zic: "Pai Buna Ziua atunci!". Au urmat rasete. Domnul zice: "Pai zi asa! Ma iei in engleza!". Hahahaha. Am zis: "Nu va suparati pe mine dar am crezut initial ca sunteti unguri. Si cand am vazut steagul Romaniei am vrut sa ma conving. Si m-am bucurat si ma bucur ca pot vorbi romaneste". El zice: "Te-am banuit ca prea mi-ai inchis gura cu kurtosul cu scortisoara! Ai stiut ce vrei! Nu arati a unguruoaica... Am banuit ca esti romanca!". Hahahaha.

Am stat mult de vorba, am ras, m-am intors si am mai cumparat 2 kurtosi, am mai stat de vorba si am mai ras. Nu stiu cum se numeste domnul. O sa aflu. Pe fata o cheama Marta. Sunt tata si fiica, sunt din Brasov, au venit din Tromsø in Kristiansand.
M-am bucurat foarte mult pentru ca in sfarsit exista si un roman la targurile organizate in oras. Mereu m-am ofticat in sinea mea ca nu exista si un roman la evenimentele astea. Si mai ales m-am rebucurat de gustul kurtosului dupa 9 ani. Nu am mancat kurtos de cand am plecat din Romania.

Asa ca dragi romani care va aflati in Kristiansand, vizitati Julemarked-ul si opriti-va la Curly - Crazy Food pentru un kurtos. Marta si tatal ei o sa va intampine cu voiosie tipic romaneasca!

METALLICA WoldWired Tour - Oslo 2.05.2018 Telenor Arena

Ziua de 2 mai 2018 va ramane in istorie, la fel cum a ramas ziua de 9 iunie 1999.

Pe 9 iunie 1999 am vazut prima data Metallica la Bucuresti. Un VIS implinit pentru generatia mea.
Pe 2 mai 2018 am revazut Metallica, dupa 19 ani, la Oslo.
In 1999 l-am vazut pe Jason Newsted. In 2018 l-am vazut pe Robert Trujillo.
In ambii ani am vazut 2 concerte Metallica BESTIALE.

37 de ani de cariera. O trupa care a scris si inca scrie istorie. O legenda vie. Un singur cuvant: METALLICA.

Ziua de 2 mai 2018 a fost rezervata pentru Metallica de anul trecut de cand am cumparat biletele. Am avut zi libera de la servici, am luat masina din dotare si am pornit la drum.
Telenor Arena e cam departe de centrul Oslo-ului si soferii au fost rugati sa nu vina cu masinile in zona pentru a nu se crea busculade. A existat o cursa speciala care mergea din centru pana la arena. Asa ca am parcat in centru si am luat acel autobuz.
Telenor Arena are capacitatea de 23.000 oameni la concerte. A fost plin.
Organizarea a fost absolut perfecta. Pe bilet era scris pe la ce poarta trebuie sa intri, portile au fost perfect delimitate cu indicatoare catre ele, a existat food court si Metallica shop in zona portilor. La ora scrisa pe bilet s-au deschis portile. La fel, la ora scrisa pe bilet a inceput show-ul cu norvegienii Kvelertak care mie nu mi-au zis nimic. Instrumentalul suna ok. Oamenii au 3 chitaristi. Vocalistul este un Satyr (Satyricon) / Shagrath (Dimmu Borgir) wanna be, neimpresionant si chiar patetic pe alocuri. Sunetul lor a fost cam naspa ceea ce pe mine m-a impacientat un pic pentru ca urma Metallica. Au fost buni ca zgomot de fundal cat astepti la coada la apa/bere.

Siiiiii cu intarziere de doar 3 minute, luminile s-au stins, deja celebrul intro de la Hardwired s-a auzit, luminile s-au reaprins si a inceput cel mai tare show metal pe care l-am vazut vreodata.
A fost un show total. Eu nu am mai vazut un show atat de complet si de perfect de la Rammstein. Metallica a batut Rammstein-ul. S-a auzit mai bine. Sunet incredibil, super setlist, super solouri de chitara si de bass, super public si super comunicare.

Amplasamentul scenei in mijlocul publicului a dat o altfel de vibratie dinspre scena si catre scena. Si Rammstein a avut o mini scena in mijlocul publicului dar ei au cantat doar cateva piese pe scena aia. Metallica a avut tot show-ul in mijlocul publicului, la propriu. Toata lumea a putut sa ii vada. Toata lumea a stat fata in fata cu toti cei 4.

Comunicarea a fost excelenta. Simteai ca Hetfield vorbea cu tine, doar cu tine, desi in jurul tau mai erau 22.999 oameni. Metallica este o trupa care a ramas modesta, fara arogante si alte vedetisme ieftine. Asta mi-a placut mereu. Si a ramas o trupa care a facut si face o muzica bestiala, care este inca heavy desi a trecut de tinerete, care stie sa faca show. M-a surprins Lars. A tot alergat pe langa tobe tot concertul. Si concertul a tinut 2 ore jumatate. Atata energie....
Partea funny din concert a fost Take On Me - A-HA cantata de Robert si Kirk.

Am vazut un Hetfield natural si prietenos. Faza aia cu Metallica Family nu suna deloc exagerat din gura lui, chiar te face sa te simti din familie. Am vazut public de toate varstele: de la 10 ani pana la 70 de ani. Hetfield a glumit la faza asta cu etatea: a zis ca se mira ca ne aude atat de bine pentru ca el este atat de batran hahaha. Am auzit romana in jurul meu. M-a bucurat asta.

Au trecut 8 zile si inca nu mi-a trecut euforia. Si sigur nu o sa imi treaca foarte curand.

Cargo 33

  Mi-a fost tare dor de trupa si de un concert al ei. De cand sunt plecata in Norvegia am vazut doar o data un concert (mult spus) in garajul Europa FM, acum 5 ani, neplanuit ci potrivit cu prezenta mea in tara. Mi s-a reprosat de catre cineva din trupa ca eu am venit in tara doar ca sa ii vad pe altii, niciodata ca sa vad Cargo. Adevarat de altfel :). Nici trupa nu mi-a dat motive sa vin dar nici eu nu am putut veni cand am vrut (caci am vrut) pentru ca am aflat prea tarziu despre concerte.
Pana acum. Acum am stiut si am venit special pentru Cargo.

  33 de ani!!! Pai din cei 33 ani ai lor, 27 e numarul de ani in care eu am batut tara in lung si in lat ca sa vad concertele lor. Am crescut cu Cargo si Cargo face parte din viata mea. Si de aceea, acum am batut Europa ca sa vad un concert Cargo.
Am planuit calatoria in Romania de cand am aflat ca trupa va canta la Sala Palatului. Motivul concertului nu era foarte clar. Era anuntat doar ca va fi un concert "extraordinar". "Romanie, te strig" m-a facut sa nu mai am rabdare, sa numar zilele din calendar la propriu.

  30 martie a fost o zi bestiala. O zi pe care nu o uiti usor, un concert BESTIAL, pe care il pastrezi in suflet.
A fost un concert l-a care s-a muncit mult, un concert profi, cu super lumini, super sunet, super aranjament pe scena, cu super solouri (Tavi - care a avut tobele puse pe o platforma, platforma a fost ridicata si el a cantat suspendat; Barar - care a "cantat" la theremin in afara de chitara), cu proiectii, si mai ales cu SUPER atmosfera. Public numeros si foarte diferit. De la copii si parinti pana la bunici. Acest public a facut o atmosfera extraordinara.

  Nu a fost un concert, a fost un spectacol. A avut acustic, a avut piese modificate care au sunat bestial, a avut in play list piese pe care eu nu le-am auzit de ani, a avut Ramon Radosav. Prezenta lui Ramon pe scena m-a facut sa devin nostalgica si sa imi amintesc cum faceam hora sau dansam pe Batacanda.
Mi-a placut foarte mult ideea lui Barar de a nu avea invitati. Lumea a fost atenta la trupa si nu la invitatii ei. Lumea a venit pentru trupa si nu pentru invitatii ei. Ramon a fost singurul invitat.

  Eu am cantat si m-am bucurat de fiecare moment, m-am simtit extraordinar, m-am bucurat ca revad trupa, am sarbatorit cu ei din randul 3, i-am felicitat in culise.
Am vazut o trupa mare, care a facut un show la fel de mare.

  La multi ani Cargo! Sper sa ne revedem cat mai curand. Eu am zambetul pe buze de vineri. Multumesc pentru asta!

"Romanie, te strig!" - Cargo

Curiozitatea a fost imensa si scepticismul foarte mare. Asa am inceput sa ascult piesa. Inceputul ala ciudat m-a facut sa raman sceptica.
Dupa atatia ani de liniste, pauza, lipsa, vine piesa asta! Ca un uppercut!!! Finally!

Piesa e absolut BESTIALA! E agresiva, cu mesaj, cu sectie ritmica apasata si dura (duo-ul Alin - Tavi a functionat perfect mereu), cu chitara atat de neBarar dar care suna atat de bine, cu ruperi de ritm atat de misto facute.

Textul pt mine e surpriza cea mai mare. Am simtit ca e scris pentru cei ca mine, cei care vorbim alte limbi dar suntem mandri ca suntem romani. Pe noi, cei plecati, cand vine vorba despre Romania, ne atinge altfel.
Vocea lui Baciu e alta surpriza: clara, dura si cu traire, asa cum imi place mie.

Piesa se lanseaza pe 24 ianuarie pentru a sarbatori Centenarul Marii Uniri de la 1918, dar contextul actual al Romaniei o va transforma in imn.

Varianta acustica e si mai spectaculoasa. Mi-a adus aminte de concertul unplugged pe care Cargo l-a avut acum foarte multi ani. Pacat ca nu a fost pus pe un abum acel concert. A fost unul dintre cele mai tari concerte. Si dupa concertul ala a inceput moda albumelor unplugged.

Ma entuziasmeaza Cargo din nou dupa atatia ani ! Acum astept albumul!