The Paths We Choose: A Memoir

By the founder and frontman of Godsmack, Sully Erna

Nu pot sa compar aceasta carte cu nici o alta autobiografie/"memorie" a unui artist pt ca nu am mai citit alta pana acum. Desi am cartea in biblioteca de ani de zile (cred ca vreo 5 sau 6 ani), nu am citit-o pana acum. Nu stiu exact de ce. Iar acum am citit-o pentru ca abia astept concertul de la Oslo si cred ca sunt in dispozitia Erna/Godsmack si deci s-a potrivit.

Spre deosebire de celelalte trupe care mie imi plac foarte mult, Godsmack nu a fost o descoperire proprie. Godsmack mi-a fost recomandata (insistent!) de catre al meu verisor Vlad. Mi-a facut capul calendar cu newcomer-ii astia (la acea vreme) incat m-a facut sa ascult doar ca sa scap de gura lui. Deci nu am avut nici un fel de entuziasm.
Acum eu am devenit el cand e vorba despre trupa, hahaha. Adica eu sunt aia care stresez lumea sa asculte Godsmack, sunt aia care mi-am facut prietenii sa ma insoteasca la concertul trupei din 27 iunie de la Bucuresti. Stiu cum sa insist! (e in familie treaba cu insistenta, hahaha).
Godsmack m-a castigat de la primele acorduri: ritmate si agresive. Era ceva ce nu mai ascultasem pana atunci, ceva altfel. Si mi-a placut cum suna vocea. Chiar foarte mult. Si de atunci am ramas fan. Concertul de la Bucuresti a fost un vis implinit.

Desi imi place muzica trupei foarte mult, nu am fost prea atrasa de "Memoriile" lui Erna pt ca am crezut ca o sa citesc tipicele chestii doar despre viata de vedeta rock: droguri, alcool, si sex si cam atat. Eventual si un mic planset despre "cat de greu a fost sa reusesc" si "cat de greu e sa fii vedeta".
Din fericire pt mine nu a fost asa.
Un alt motiv pt care am citit cartea a fost si faptul ca, in afara de 2 piese ("Serenity" si "Voodoo"), absolut toate celelalte texte ale pieselor sunt inspirate din povesti din viata lui si am fost curioasa.
Cartea are legatura tot cu Vlad. Este primita cadou de la el de ziua mea.

M-a castigat total. Si m-a facut sa nu ma dezlipesc.
Este atat de misto scrisa incat te face sa te simti ca si cum esti fata in fata cu Erna la o bere si iti povesteste toata viata lui, prin ce a trecut, ce tampenii a facut in adolescenta (povestea tipica a pustiului care provine dintr-o familie destramata si care traieste intr-un cartier marginas cum ar fi la noi; ghetou cum e la ei). Cred ca multi dintre noi ne ragasim in povestile lui din adolescenta, la un nivel de pericol mult mai scazut, dar la acelasi nivel de frustrare. Eu m-am regasit in multe dintre ele.
De aceea povestea e atat de captivanta. In afara faptului ca e reala, este descrierea sincera si naturala a tuturor evenimentelor importante care s-au intamplat in viata lui, de la primul set de tobe primit cadou la varsta de 5 ani, trecerea prin frustrarile adolescentei si bautele cu prietenii, povestile de dragoste si cele cu droguri, primele rateuri cu primele trupe si crizele de anxietate, povestile din spatele hiturilor Godsmack, pana la infiintarea Godsmack, semnarea primului contract cu Republic/Universal Records si succesul atins la o varsta la care altii erau vedete internationale.

Este o poveste despre cum muzica vindeca sufletele.

"I wrote abouth the stories that paved the way to all the good things I have today." (Sully Erna in Epilogul cartii).

Tapul ispasitor - Daphne du Maurier

Nu imi aduc aminte cand am luat cartea asta din Romania in Norvegia. De fiecare data cand vizitez Romania ma intorc in Norvegia cu carti. Si am inceput sa imi mut biblioteca incet-incet.

Nu am citit nimic scris de autoare si deci nu am avut un motiv anume sa iau aceasta carte veche cu mine. Este genul acela de carte pe care il avem toti in biblioteci, mostenita in familie.  Si este genul acela de carte pe care o citesti pe nerasuflate.

Povestea este scrisa in asa fel incat te simti inclus in ea, personajele sunt ciudate (chiar dubiose, unele) si interesante, dialogurile sunt piperate si amuzante, situatiile sunt captivante si de multe ori jenante.

Este descrierea geniala a naturii umane. O lectura extrem de placuta.

Anotimpul Pumnalelor

Anul trecut pe 3 aprilie am fost la un targ de carte fantasy in Bucuresti. Nu am citit niciodata fantasy si deci, am fost la acel targ pentru ca toti prietenii mei sunt pasionati de acest stil literar. Si am plecat cu o carte cumparata pentru ca m-a atras titlul si pentru ca autorul e roman.
Serban Andrei Mazilu era prezent la targ, mi-a dat autograf pe carte si mi-a multumit ca am cumparat-o.
Pe internet lumea il compara cu marii scriitori fantasy. Eu nu pot sa il compar pentru ca sunt in necunostiinta de cauza. Dar am sa imi spun pararea despre cartea pe care am terminat-o ieri.

De la prima pagina esti socat si captivat. Povestea incepe cu o crima si te arunca direct in complexitatea lumii create care te socheaza si te impresioneaza intr-un mod incitant si unic. Abundenta de detalii captiva si starneste imaginatia.

Personajele sunt bine conturate: un asasin readus la viata cu capacitatea de a controla varcii, o tanara nobila care a ajuns Corb, un comandant SS care inca lupta pentru o tara onesta, un comisar dizgratiat care isi doreste schimbarea, o contesa obsedata de putere, un imparat usor de manipulat si tanara Larissa care, desi pare un personaj nesemnificativ, are un cuvant greu la final, determinand schimbarea lumii.

Este o lume a carui zeu suprem este nimeni altul decat zeul Moarte, Thanos, mascat de iluzia altor zei precum Erra (zeul tata - apa si aerul), Edu (zeita mama - pamantul si tot ce vietuieste pe el) si Ur  (fiul - fulgerul si focul).

Splendida cetate a celor o mie de sori

Am primit cartea cadou de la Laura.
Am fost curioasa de cand am vazut "nr.1 New York Times bestseler" pe coperta.
Autorul era necunoscut pentru mine.
Si, deci, m-am apucat de citit! Mi s-a intamplat sa nu ma mai dezlipesc. Sa nu stiu cand trec orele, eu fiind inca cu nasul in carte. M-a fascinat povestea si mai ales relatarea ei. Intensa - asta este cuvantul.
Recomand cartea tuturor.

Este o poveste tulburatoare, scrisa prin ochii a doua femei:
Mariam - care este o harami (copil din flori) al unei servitoare si a stapanului ei si care traieste separata de lume impreuna cu mama ei langa Herat, si
Laila - care este o fata libera dintr-o familie cu orizonturi mai deschise din Kabul.

Sunt doua destine care se unesc la o rascruce de viata pentru a aduce cititorului povestea neputintei si a sacrificiului pe un fundal in care se deruleaza evenimentele care au marcat istoria Afganistanuilui din ultimii peste 30 de ani: ocupatia sovietica, jihadul dus impotriva ei, razboiul civil si teroarea instaurata de talibani.

Romanul - Mika Waltari

Imi lipseste de multe ori acel timp pe care il aveam din belsug si pe care il foloseam citind. Prea repede trece timpul asta si prea preocupati suntem de chestii cotidiene si avem din ce in ce mai putin timp sa citim. Din pacate.

Din fericire, unii nu se lasa si citesc cand apuca, in timpul atat de limitat :)). Tocmai am terminat "Romanul" de Mika Waltari. Mi-am propus sa citesc tot ce apare la noi, adica tradus in romana. Mi s-au adus multe acuzatii si comentarii referitor la treaba asta dar mie imi place sa citesc in romana.

"Romanul" incheie trilogia din care fac parte "Egipteanul" si "Etruscul".

Pt ca nu am scris nimic despre "Etruscul" o sa o fac acum scurt: In afara de faptul ca este un roman istoric, este aventura lui Turms, care devine eroul unei adevarate odisee care-l poarta de la Delfi la Roma pana in Tranquinia, orasul sfant al etruscilor. Este o calatorie plina de peripetii in cautarea propriei identitati.

"Romanul" este povestea lui Minutus Lausus care, ajuns la varsta maturitatii, isi scrie memoriile reconstituind universul Romei antice din perioada imparatilor Claudius, Nero si Vespasian. Minutus incepe calatoria la varsta de 15 ani, strabate Imperiul Roman din orasul natal Antiohia pana la Roma, Britania, Corint si Ierusalim. 

Pa langa personajele faimoase din istoria Romei, povestea aduce in prim plan si inceputurile crestinismului, descriind soarta apostolilor Petru (Chefa) si Pavel dar si persecutiile impotriva adeptilor noii "superstitii". 

Imi lipsesc si intalnirile cu prietenii, intalniri la care discutam si dezbateam despre "ultima care pe care ai citit-o".

Egipteanul - Mika Waltari

Egipteanul este o impresionanta recreare a Egiptului din secolul al XIV-lea i.Chr. cand prabusirea unuia dintre cele mai mari imperii din istorie era iminenta. Naratiunea isi poarta cititorul prin intreaga lume cunoscuta atunci – din Babilon in Creta si din Teba la Ierusalim - desfasurandu-se in jurul lui Sinuhe, personaj cu o origine misterioasa, care ajunge medicul personal al faraonului Akhenaton. Actiunea este povestita din perspectiva lui Sinuhe, care isi retraieste viata scriind intamplarile care l-au definitivat ca om. Modul in care se scrie e unul simplu, modest si sincer. De-a lungul romanului se impletesc trei destine: cea a lui medicului Sinuhe, a sclavului sau Kaptah si a soldatului Horemheb.

„Un roman extraordinar care tradeaza o eruditie absolut impresionanta... Nimic nu se compara cu aceasta uluitoare fresca a Egiptului antic.” (Library Journal)

„Egipteanul contine toate ingredientele unui bestseller, razboaie, intrigi, povesti de dragoste si scene in care abunda violenta, mila, suferinta si moartea.” (New York Herald Tribune)

„Cititorii Egipteanului vor avea sentimentul unei lumi inspaimintator de familiare, in ciuda celor mai bine de trei milenii care s-au scurs de atunci.” (Lynda S. Robinson)

Mika Waltari - Amantii din Bizant

Titlui original este "Johannes Angelos". In engleza este "The Dark Angel".

Am terminat-o azi. E prima carte scrisa de Waltari pe care am citit-o. Multa lume spune ca e slaba in comapartie cu celelalte scrise de autor. Necitindu-le pe celelalte (azi am inceput "Egipteanul") nu ma pot exprima in acest sens. Pot sa spun ca este o carte pe care greu am lasat-o din mana, care m-a facut sa vreau sa sar peste naratiune si sa citesc direct sfarsitul ceea ce nu am facut pt ca si naratiunea te prinde. Este jurnalul amanuntit despre ultimele zile ale Constantinopolului crestin pe care personajul principal - Johannes Angelos (Jean Ange) - le traieste din punct de vedere emotional, militar si istoric.

Agonie si Extaz

Aseara am terminat de citit "Agonie si Extaz" - Irving Stone, o carte din care, pe langa biografia lui Michelangelo Buonarroti, poti afla ca oricat de grele ar fi provocarile vietii, orice se poate dobandi prin munca si vointa; o carte care are ca tema fundamentala ideea ca "atunci cand iti doresti din adancul sufletului ceva, tot universul conspira la indeplinirea dorintelor tale".

"Agonie si Extaz" este o carte completa; nu este numai biografia unui mare geniu, Michelangelo, este si o poveste, o opera de arta inchinata artei, o incursiune in lumea artistilor din epoca Renasterii italiene: Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Botticelli, Rafael, Brunelleschi, Donatello, Bramante, alaturi de papa Iulius al II-lea, Papa Leon al X-lea, Girolamo Savonarola, familia de Medici.
Agonia si extazul sunt coordonatele vietii lui Michelangelo, trairile sale penduland mereu intre acestea pana in ultima clipa a vietii sale.
Michelangelo traieste cu maxima intensitate dragostea pentru marmura. Pasiunea sa pentru marmura a constituit puterea ce i-a ghidat existenta spre cele mai nebanuite experiente. Descurajat de familie, complexat de aspectul sau fizic, inconjurat pretutindeni de obstacole, Michelangelo a scos la iveala o ambitie supraomeneasca si un caracter ce i-au asigurat nemurirea artistica.
"Agonie si extaz" a reusit sa cuprinda toate elementele vietii complexe ale artitstului: arta, creatia, iubirea, familia, planul social, politica, religia.

Mi-a placut pentru ca a reusit sa surprinda cele mai frumoase detalii ale unei vieti; pentru ca este o carte ce se bazeaza in primul rand pe capacitatea cititorului de a-si imagina; pentru ca m-a facut sa traiesc impreuna cu Michelangelo si agonia si extazul.

Gaudeamus

Foarte multi expozanti la Gaudeamus, e prima oara cand vad pavilionul central de la Romexpo cu standuri peste tot, adica pana la cel mai inalt nivel. Sunt carti de toate felurile si pentru toate buzunarele, oricum mai ieftine decat in librarii. Am plecat cu pungi multe si pline. Foarte multa lume, de toate varstele si cam toti aveau minim o plasa in mana la iesire. Inca lumea investeste in cultura. E imbucurator.
Ma bucur ca am gasit carti despre arta. Mi-am luat despre Leonardo Da Vinci. Am vazut Michelangelo - Opera Completa langa care m-am tot invartit dar financiar nu mi-am permis :(. Am sunat un prieten pe care il intereseaza arta in general, Michelangelo in special, i-am povestit despre ea; el isi permite sa o cumpere :) daca nu o are deja :).
Am stat cam toata ziua ieri la Romexpo, nu mi-a trebuit nimic decat apa si am plecat pt ca nu mai aveam maini sa tin plase si, cum faceam misto cu Ice (care avea la fel de multe plase) cand am plecat, "cultura asta te cocoseaza, e grea" :)) M-am simtit extraordinar ieri printre carti, hrana spirituala e incomparabila.