Mi s-a întâmplat ieri o faza foarte mișto.
Ieri a fost o zi ploioasă și friguroasă. O zi perfecta pentru shopping. Ceea ce am si facut. Din oras. Exista un magazin al unui moldovean din Chișinău care e specializat pe produse din estul Europei: România, Polonia, Rusia. Ieri am vizitat magazinul. Si pentru ca in centrul orașului este Târgul de Crăciun, am vrut sa cumpăr must de mere. Este excepțional. Norvegienii stiu sa faca toate bunatatile din cartofi si mere. Numai ca fiind o vreme atât de urâtă afara, fermierii nu au venit. Si deci am hotarat sa dau un tur de târg asa.... doar ca sa nu plec acasa imediat. Si in drum spre căsuțe am trecut pe langa o rulota pe care scria kurtos. KURTOS!!!! Am facut niste ochi atat de mari.... si m-am dus imediat sa citesc meniul si am fost atat de surprinsa incat m-am dus in fata rulotei sa ma conving ca aia sunt chiar kurtos. Si erau!
Am cerut repede, in norvegiana, un kurtos original. Domnul care îi făcea m-a abordat în engleză. No problem, am vorbit engleza. Si domnul imi zice ca are făcuți kurtos cu scorțișoara. Am zis ca nu vreau. Ca eu vreau original. El a zis ca mai durează. Am zis ca nu e nici o problema, astept. Am mai zis ca stiu gustul original, ca mi-a fost dor de gustul original, asa ca pot astepta pana il face.
Si stand eu si asteptand, il intreb cat timp o sa fie in Torvet (asa se numeste piata din centrul Kristiansandului). De obicei, rulotele cu mancare vin in Torvet si in afara evenimentelor. De exemplu, vin in weekend. Imi zice ca sunt acolo pe toata perioada targului. Intreb unde vor fi dupa perioada targului. Adica unde poate manca omul un kurtos in luna ianuarie sau februarie. Se aude brusc o voce cristalina care zice ca vor fi in acelasi loc in aprilie (Pastele). Vocea cristalina vine in fata la servire si asta a fost momentul cand am facut a 2a oara ochii mari: fata avea steagul Romaniei pe gulerul halatului de bucatar. Imediat am intrebat daca poarta steagul Romaniei. Am vrut sa fiu sigura ca stie ce poarta. Eu imi cunosc steagul. Zice da, surprinsa de rapiditatea intrebarii. La fel de rapid am intrebat daca sunt romani amandoi. Zice da, la fel de surprinsa. Toata discutia s-a purtat in engleza, sa nu uitam. Iar eu zic: "Pai Buna Ziua atunci!". Au urmat rasete. Domnul zice: "Pai zi asa! Ma iei in engleza!". Hahahaha. Am zis: "Nu va suparati pe mine dar am crezut initial ca sunteti unguri. Si cand am vazut steagul Romaniei am vrut sa ma conving. Si m-am bucurat si ma bucur ca pot vorbi romaneste". El zice: "Te-am banuit ca prea mi-ai inchis gura cu kurtosul cu scortisoara! Ai stiut ce vrei! Nu arati a unguruoaica... Am banuit ca esti romanca!". Hahahaha.
Am stat mult de vorba, am ras, m-am intors si am mai cumparat 2 kurtosi, am mai stat de vorba si am mai ras. Nu stiu cum se numeste domnul. O sa aflu. Pe fata o cheama Marta. Sunt tata si fiica, sunt din Brasov, au venit din Tromsø in Kristiansand.
M-am bucurat foarte mult pentru ca in sfarsit exista si un roman la targurile organizate in oras. Mereu m-am ofticat in sinea mea ca nu exista si un roman la evenimentele astea. Si mai ales m-am rebucurat de gustul kurtosului dupa 9 ani. Nu am mancat kurtos de cand am plecat din Romania.
Asa ca dragi romani care va aflati in Kristiansand, vizitati Julemarked-ul si opriti-va la Curly - Crazy Food pentru un kurtos. Marta si tatal ei o sa va intampine cu voiosie tipic romaneasca!
duminică, 9 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)