Am trait ieri un amalgam de sentimente. Am citit toate articolele din presa si tot ce s-a scris pe facebook, am plans, am refuzat sa cred.
Acum o sa scriu despre mine, despre tine si despre trupa pe care tu ai format-o si pe care eu o iubesc de la varsta de 15 ani, de cand am vazut primul concert Cargo la Sala Polivalenta din Bucuresti.
Tu si Cargo faceti parte din adolescenta si maturitatea mea; am trait atatea momente unice, atatea concerte bestiale peste tot in tara, atatea povesti frumoase, timp de 30 de ani.
"Cel mai mare fan Cargo" am fost numita de catre tine, pe scena din Laptarie, de ziua mea. Nu stiu daca stiai ca era ziua mea, dar era, si faptul ca m-ai chemat pe scena si m-ai numit "Cel mai mare fan Cargo" in fata publicului din care faceam parte, a fost unul dintre cadourile speciale.
Am atatea amintiri frumoase cu tine si Cargo incat imi e greu sa mi le amintesc pe toate acum.
Pentru ele iti multumesc. Iti multumesc si pentru ca voi m-ati considerat prietena voastra, nu doar fanul vostru.
"Tu esti prietena noastra" am auzit de nenumarate ori de la tine si ceilalti colegi de trupa.
Te-am vazut ultima data la Cargo 33, cel mai frumos concert. Am venit special din Norvegia pentru el. Te-am imbratisat in culise si ti-am spus, cand am plecat, ca sper sa ne revedem curand. Si, dupa 3 ani, aflu cu stupoare ca nu va mai fi posibil. Iar asta doare.
Dar tu ramai in inima si amintirile mele.
Multumesc inca o data pentru acesti ani bestiali petrecuti cu tine si Cargo, pentru amintiri, pentru poveste.
Poza este facuta in 2000 la Sala Palatului. Este singura poza cu noi pe care o am in Norvegia.
