REZIDENT EX / DESANT - Detaliat

Am promis ca revin cu amanunte :).
Pentru mine acest concert a fost altfel pt ca el a implicat 2 oameni de care mie mi-a fost foarte dor: Kempes si Alin. Mi-a fost dor de oamenii si de artistii Kempes si Alin. Eu am avut alte emotii si alte trairi.

Desi am fost prezenta la ultimul concert al lui cu Cargo de la Arad pe 3 mai 2003, m-am despartit de Kempes pe 30 aprilie 2003, la ultimul concert cu Cargo din Bucuresti, cand ne-am imbratisat si eu aveam nod in gat si el lacrimi in ochi si i-am zis ca sper ca peste cativa ani sa il revad pe scena. El pleca din tara in Australia.
M-am despartit de Alin pe 19.11.2010 in Old School la ultimul concert cu Cargo din Bucuresti, cu dezamagire din partea mea si a lui pt ca s-a ajuns la despartirea de Cargo si aceeasi imbratisare spunandu-i ca sunt sigura ca o sa mai aud despre el. De data asta eu eram cea care plecase din tara in Norvegia si ma aflam intr-o scurta vizita in Bucuresti. Am avut norocul sa prind acel concert. Peste cateva ore eram in avion.
Am inceput cu momentele triste ca sa amplific bucuria revederii celor doi dupa 9 si respectiv 2 ani.

A fost un concert extrem de frumos. A fost lume multa. A fost emotie transmisa de pe scena si catre scena. Au fost oameni fericiti. Am vazut oameni din generatia mea bucurosi ca il revad pe Kempes cu copiii si nepotii de mana care erau la fel de fericiti ca au trait live ce stiau deja din povestile parintilor si unchilor/matusilor. A fost bucurie totala. N-am vazut in viata mea atata fericire pe scena. Kempes a fost fericit la fel ca noi toti. Nu cred ca l-am vazut asa fericit vreodata pe scena. Alin a fost vesel. A fost un concert cu o atmosfera extrem de calda si sincera. Foarte intim.
Lumea nu l-a uitat pe Kempes si lumea a fost curioasa despre trupa lui Alin. Tot concertul in sinea lui, prestatia celor 2 trupe de fapt, a fost foarte profi. Asta mi-a placut. Am vazut concerte ale trupelor mari la noi in tara si concerte ale trupelor mari in afara tarii. Au acea chestie profi pe care o transmit cand sunt pe scena. Am simtit asta venind si de la Desant si de la Rezident Ex.

Mi-a placut foarte mult ca Desant nu a avut atitudinea aceea de trupa mica, de trupa de deschidere. Asta e bine. Au incredere in ei. Nu am nimic sa le reprosez. Si nu m-as da la o parte sa le reprosez daca as avea ce. Mi-a placut veselia de pe scena, mi-a placut legatura dintre ei, se vede ca sunt o familie chiar daca sunt la inceput si relatiile dintre ei probabil ca nu sunt foarte bine sudate. Dar sunt pe drumul cel bun. Mi-au placut celelalte piese pe care nu le stiam, am cantat la cele pe care le stiam. Raman la parerea ca "Joc de Noroc" e cea mai rock si cea mai cu mesaj piesa. M-am bucurat foarte mult sa il vad pe Alin fiind in elementul lui pe scena si pe toti ceilalti fiind o gasca unita care canta bine.

Cand Kempes a intrat pe scena, cateva minute nu stiu exact ce s-a intamplat pt ca a fost nebunie totala. Atata entuziasm si atatea urale numai la aparitia omului pe scena a fost o chestie noua pt mine. Toata lumea s-a bucurat la fel. Cand Kempes a inceput sa cante, cei 9 ani au trecut intr-o secunda. Nu s-au simtit. E acelasi Kempes pe care il stim cu totii, cu aceeasi voce aspra dar calda in acelasi timp, care transmite la fel, care traieste ce canta, care a fost extrem de emotionat si cred ca si surprins de primire. Cand ai in spate si muzicieni talentati si cand exista si alte relatii intre oamenii din trupa, se simte. Tot concertul a fost extraordinar.

De la concert mi-am cumparat tricoul comandat demult pe mail si un afis. La petrecerea de dupa din club am primit autografe de la Tavi, Kempes, Florin si Matthias pe acel afis. Pe ceilalti i-am ratat pt ca nu mai erau la masa si nici eu nu m-am dus prima sa ma inghesui. Inghesuiala era si cand am hotarat eu ca doresc autografe si am intrat pe unde se iesea pt ca pe partea aceea era Lenti. Multumesc Lenti! :). Din clubul unde s-a tinut petrecerea mi-am cumparat si un cd cu 2 piese: "Catedrala Sufletului" si "Povestiri din Gara".
In respectivul club am avut multe surprize placute. In primul rand acolo am vobit cu lumea din ambele trupe. Reintalnirea cu Kempes si Alin a fost cea mai frumoasa. Momentul in care am fost fata in fata cu Kempes a fost unul plin de toate starile pozitive posibile. Confirmarea faptului ca nu m-a uitat si a stiut cine sunt mi-a asezat imediat pe fata cel mai mare zambet. La fel de plina de stari pozitive a fost si revederea cu Alin. Plina de zambete si bucurie. Din partea ambelor trupe am avut surprize de la oameni pe care nu ii cunosteam personal: Vlad de la Desant care a fost foarte bucuros ca am venit la concert si Christian de la Rezident Ex care mi-a zis ca imi citeste blogul.

Cam asta a fost pe scurt :)). Revin cu poze :)