luni, 15 iunie 2009
Scrisori
Se intampla candva ca oamenii sa-si scrie. Asterneau cuvinte pe hartie parfumata, le pictau intr-o caligrafie impecabila. Hartia si cerneala erau cheia catre sufletul celuilalt. Unde s-a pierdut frumusetea scrisului? Cum de a murit pasiunea aia din trecut pentru scris, cum a ajuns mailul sa domine - atat de rece si impersonal? Da. Este adevarat ca e mult mai rapid, insa a lasat sa se piarda entuziasmul cu care era asteptat raspunsul… Si pe atunci scriam cu totii, femei, barbati, ne transformam cu totii in iubiti, in amanti, ascundeam si impartaseam secrete. Existau gradini secrete in care se spuneau povesti fara sfarsit si porumbei care ne aduceau iubirea scrisa… Unde s-au dus toate astea? Am devenit sclavii telefonului, ai mailului si a lipsei de timp. Nu mai stim sa iubim, nu mai stim sa ne marturisim iubirea, nu mai stim sa imbratisam. Oare mai sunt oameni care scriu? Mai sunt barbati care le dedica iubitelor versuri scrise la lumina lumanarii in nopti cu luna? Mai sunt femei care saruta scrisorile iubitilor si le raspund cu zeci de cuvinte insirate ca perlele si stropite cu lacrimi de dor? Mai sunt?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
eheeee.... ce vremuri.... si pe mine ma cuprinde uneori nostalgia acelor timpuri. Din pacate, ne consideram 'emancipati' si ni se pare chiar o prostie sa mai scriem de mina.
Spre rusinea mea, nici eu n-am mai trimis o scrisoare de ceva vreme. Citindu-ti blogul, mi-am amintit de o cunostinta dintr-o tara indepartata care imi spunea demult ca ii place sa faca 'schimburi' de scrisori. Poate nu e timpul trecut sa vad daca mai stiu sa scriu - corect si frumos cu pixul/stiloul pe hirtie :)
Multumesc Karelia, pentru idee ;)
Si eu faceam "schimburi" de scrisori cu prieteni din alte orase. Am si acum toate scrisorile, asa cum am biletele pe care le primeam de la colegii de clasa, in liceu, in timpul orelor si pe care le trimiteam inapoi cu raspuns :)
Trimiteți un comentariu