THE CROW

Am revazut azi a tzshpea oara filmul asta. Este unul din cele 3 filme preferate, pe care, evident, pot sa il revad inca de 1 milion de ori si nu ma plictiseste.
Un prieten m-a intrebat acum 2 saptamani de ce imi place filmul. De fapt, ca sa il citez exact, intrebarea a fost: "Ce ti-a placut la The Crow?". Mi-a fost greu sa ii raspund pt ca daca imi place mult ceva sau imi displace mult ceva, imi e greu sa explic de ce imi place/displace. Imi place foarte mult sau imi displace foarte mult. Mie mi-am dat raspunsul.
Nu am sa incerc acum sa explic ce imi place la film, am sa incerc sa scriu ceva despre film.

In "Noaptea Diavolului" (noaptea de dinainte de Halloween, chiar in ajunul casatoriei lor, un chitarist rock, Eric Draven (interpretat de Brandon Lee) şi logodnica sa sunt ucişi în mod salbatic. La un an dupa moartea sa şi a iubitei sale, Eric iese din mormant pentru a face dreptate, fiind calauzit de un corb ce il poarta inapoi in propria sa viata, amintindu-i ce i s-a intamplat si ajutandu-l sa ii gaseasca pe asasini. Corbul este ghidul sau si, in acelaşi timp, sursa puterii sale. Este intermediarul între lumea celor vii si taramul mortilor.

"The Crow" este un film gotic. Atmosfera sumbra este creata cu o rara maiestrie. Noaptea nesfarsita, muzica violenta şi trista, ploaia implacabila, incendiile, decaderea, drogurile, crimele, disperarea, toate acestea constituie panza pe care se contureaza un tablou intr-un rosu al sangelui, al razbunarii, al focului şi un negru al mortii, al fatalitătii si al nefericirii.
Este, de fapt, o poveste despre lupta eterna dintre bine şi rau, despre triumful iubirii asupra mortii.