Românca si underground-ul black metal din Norvegia

Aseara, la concertul Samael, m-am dus la standul de tricori. Misto tricourile numai ca am vazut scris "cash only" si am avut o spranceana ridicata. Gagicile au zis ca da, doar cash din pacate. Hmmm eu nu umblu cu cash la mine in tara POS-ului. Deci m-am mutat vis-a-vis unde se vindeau muzici si diverse alte chestii, dar muzici in special. Si unde se platea cu cardul.

Si ma uit la muzici, incep sa conversez cu tipul care vinde si vorbim noi despre metal si imi arata un cd si zice: "Aaaa, stii ca astia s-au reunit dupa multi ani si au scos album nou acum cateva luni? Uite ca il am aici" (pac, scoate cd-ul!). Eu in sinea mea: "Wait! Who?" la care el ma intreaba brusc de unde sunt? "Wait! Whaaaaat? Vorbeam despre muzica?". 

Nu ma deranjeaza cand ma intreaba lumea de unde sunt. Din contra. Sunt mandra ca sunt o românca care traieste de 9 ani in Norvegia si trece drept norvegianca dar.... vorbeam despre muzica! Nu am inteles bruschetea intreruperii.

De obicei intrebarea "De unde esti?" este cauzata de: 

1. accentul (inevitabil il ai, indiferent de cat de bine crezi sau ti se spune ca vorbesti limba)

2. corectitudinea cu care vorbesti limba

Si deci am fost curioasa ce m-a dat de gol. Si de la metalhead la metalhead, omul raspunde sincer: m-a dat de gol habarnismul meu in ceea ce priveste undergroundul black metal din Norvegia hahahaha.

Omul are dreptate. Orice metalhead isi cunoaste undergroundul. Si eu il cunosc pe cel din Romania.
Iar faza cu cd-ul a fost cam asa, inversat si ipotetic: vine cineva din Norvegia la taraba mea si eu ii bag sub nas un cd cu Ultimatum si ii zic: "Stii ca trupa s-a reunit dupa multi ani si a scos un album. Uite il am aici". Si norvegianul zice in sinea lui: "Wait! Who?"

Am plecat de la el cu muzici. In seara asta ne intalnim din nou pt ca e concert Borknagar.
Aseara am vazut un concert Samael bestial!

Enchiladas cu piept de pui

Prima data cand am mancat Enchiladas nu mi-a placut deloc. Am mancat la un restaurant mexican din Kristiansand si mi s-a parut foarte dubioasa :)). Avea prea multe in ea. Era un fel de ghiveci in tortilla.
Am hotarat sa ii mai dau o sansa, facandu-mi-o acasa singura. Si e foarte buna.
Less is more always!!!

Ingredientele pe care le-am folosit acum (am tot experimentat) sunt:

- o caserola piept pui (610 g). Cantitatea de piept de pui este data de tava in care vom gati Enchilada. Tot tava ne indica si ce marime trebuie sa aiba tortillele.
- un pachet de tortilla soft 6 buc medii
- un borcan Barilla Classico
- piper cayenne si praf de chilli dupa gust
- sare
- ulei
- 300 g mozzarella si chedar rase (amestec)

Prima data amestecam sosul cu piperul cayenne si praful de chilli si le punem de o parte. Daca sosul este prea consistent folosim un truc invatat de la bunica mea: punem in borcanul de sos putina apa rece si agitam borcanul cu capacul pus. Astfel folosim tot ce este in borcan - nu facem risipa - si diluam si sosul :).

Taiem pieptul de pui in cubulete mici, cam de 1 - 1,5 cm. Punem la incalzit in tigaie putin ulei. Cand uleiul s-a incalzit (testul cu mana deasupra tigaii), punem puiul si il perpelim la foc mediu pana prinde crusta. Nu il gatim. Adaugam sarea dupa gust.
Cand puiul a prins crusta, adaugam jumatate de cantitate din sos si jumatate de cantitate din amestecul de branza, gatim la foc mediu 2 minute pana scade un pic sosul si se topeste branza amestecand continuu. Punem tigaia deoparte.
Luam o tortilla si punem o lingura de compozitie in mijlocul ei. Infasuram tortilla in asa fel incat sa arate ca o clatita si o punem in tava de portelan. Continuam pana am umplut toate tortillele. Cand tava este plina, punem deasupra restul de sos in asa fel incat sa acopere toate tortillele si peste sos punem restul de branza rasa.

Bagam tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade timp de 15 minute.
Pofta buna!

RAMMSTEIN - Ullevål Stadion Oslo, 18.08.2019

Am primit multe ramarci cum ca "e imposibil ca tu sa ramai fara cuvinte" dupa ce am scris pe facebook ca am ramas fara ele dupa concertul Rammstein de la Oslo din 18 august.

Oricat de greu ar fi de crezut, am ramas fara ele o perioada. Ce s-a intamplat la Oslo a fost PESTE asteptari. Adica am stiut ca va fi ceva super tare pt ca trupa face show, are album nou si deci era clar ca va fi misto. Ce am crezut eu ca va fi a fost zero, in comparatie cu ce a fost de fapt.

Asa show eu nu am vazut pana acum. Incredibil!

Concertul a fost sold out in cateva minute de cand s-au pus biletele in vanzare. A fost record de vanzare de bilete in Norvegia. Stadionul a fost PLIN: 30.000 de oameni. Stiu ca pare putin dar pentru populatia Norvegiei (6 mil locuitori), numarul asta, pentru un concert metal, e alt record.

Am vazut scena in poze. Singura chestie pe care o stiam a fost scena. Nu am vrut sa stiu playlistul si nici sa vad video-uri de la precedentele concerte ca sa nu imi stric surpriza.

SCENA asta in realitate iti taie rasuflarea. Cand intri pe stadion si dai cu ochii de ea..... e incredibil doar cand o vezi construita.

Am ajuns devreme la stadion. Era o coada imensa la merchandise. Nu mi-am cumparat nimic si ma cam oftic dar, coada era prea lunga. Asa ca m-am dus si m-am asezat la coada de intrat pe stadion. Organizare perfecta. Stiai unde sa te asezi pt locul tau. A mers repede. Am intrat si am stat cuminte 2 ore pe stadion asteptand sa inceapa concertul, admirand scena asta imensa si mai inalta decat stadionul.

La 19:30 fix, Duo Jatekok a intrat pe scena. Sunt 2 tipe din Franta care canta la pian ("4 maini si 2 piane" - asta e motto-ul lor). Au cantat piese Rammstein la un pian dublu. Foarte misto pana au bagat voce la Du Hast. Aici m-au pierdut. Dar toate piesele Rammstein cantate doar la pian au fost super.

Si la 20.30 fix a inceput nebunia!!!! Acea imensa si incredibila scena s-a luminat, R-ul a urcat, fumul negru a navalit din turnuri si de pe scena, cei 6 Rammstein si-au facut intrarea si fara un cuvant a inceput Was ich liebe, urmata de Links 2-3-4, Tattoo, Sehnsucht, Zeig dich, Mein Herz brennt, Puppe, Heirate mich, Diamant, Deutschland (Remix by Richard Z. Kruspe), Deutschland, Radio, Mein Teil, Du hast, Sonne, Ohne dich, Engel (pe scena mica, cantata impreuna cu Dou Jatekok, doar cu pianele si vocile tuturor celor 6 Rammstein). De pe scena mica, au plecat cu barcile toti in afara de Til care ii astepta pe scena mare cu o pancarda pe care scria in norvegiana: Velkommen). A urmat Auslander, Du riechst so gut, Pussy. Si bissul: Rammstein si Ich will.
S-a terminat cand cei 6 Rammstein s-au urcat in lift si au fost ridicati pana deasupra stadionului facandu-ne cu mana. Cred ca au avut o priveliste bestiala vazand 30 000 de oameni aclamandu-i. Dar merita din plin.

Toate piesele noi cantate (aproape tot albumul) suna bestial live. Diamant m-a uns pe suflet pentru ca este preferata mea de pe albumul nou.

La fel m-a uns pe suflet Ohne Dich pt ca este una din preferate si nu ma asteptam sa o cante.

Toate efectele, flacarile, artificiile si luminile sunt greu de descris. La fel sunetul. Incredibil sunet! Au fost 2 ore si jumatate magice!!!

A fost cel mai tare concert pe care l-am vazut vreodata. Trupa s-a autodepasit!

Unul dintre ziarele mari din Norvegia a avut titlul: “Total perfeksjon fra Rammstein”.

Adevarat: Perfectiune totala de la Rammstein!!!

Clatite cu mozzarella si chedar umplute cu sunca

Am facut astazi pentru prima data aceste clatite. Este un mic dejun consistent, usor de facut si foarte gustos. Se poate improviza foarte mult. Eu am folosit:

- 2 oua
- 250 ml lapte
- 1 lingurita praf de copt
- 150 g faina
- 3 linguri coriandru uscat
- 1 punga de mozzarella si chedar (In Norvegia se gasesc astfel de pungi cu branza amestecata la toate magazinele. Punga are 200 g. Puteti folosi orice fel de branza tare pe care o puteti rade pe razatoarea mare)
- piper si sare dupa gust
- ulei pt prajit

Intr-un bol punem laptele, ouale, sarea si piperul. Amestecam cu telul pana omogenizam. Adaugam faina cernuta impreuna cu praful de copt. Amestecam cu telul pana omogenizam. Adaugam branza si coriandrul. Amestecam cu telul pana omogenizam.
Daca compozitia pentru clatite rezultata este prea densa, mai adaugam lapte pana cand compozitia se poate distribui in tigaie cand o rotim. Prajim clatitele.

Le putem manca simple sau umplute cu sunca (cum am facut eu). Sunt delicioase. Pofta buna!

Martorii lui Iehova si ortodoxismul

Locuiesc de 9 ani in Norvegia. In tot acest timp, nu mi-au sunat la usa alte persoane in afara de cele pe care le cunosc (prieteni, familie) sau stiam ca vin (electricieni si alte servicii).

Vraja s-a incheiat acum cateva saptamani cand la usa mea au aparut două persoane. Un el si o ea. Martori ai lui Iehova, care, de cum am deschis usa, au incept sa ma bombardeze cu Dumnezeu si tot felul de alte chestiuni legate de El. Eram obosita si nu aveam nici un chef. Stateam atat de bine in canapeaua mea cu cartea mea, pana sa ma deranjeze ei! Asa ca le-am spus scurt ca eu nu cred in Dumnezeu, ca sa ma lase in pace. S-au socat. Am crezut ca pleaca. Ea m-a intrebat in CINE cred. I-am raspuns ca eu cred în CE vreau eu si nu in CINEVA anume, tot sperând să mă lase să mă întorc la cartea mea. Au plecat intr-un final. Am crezut ca am scapat. Dar nu....

Peste cateva zile, aceeași ea se intoarce la usa mea cu un alt el, posesor de rang printre Martori. Ea imi aminteste ce raspuns i-am dat la prima vizita. Am zambit. Mi-a aratat in Biblia lor unde este scris ca numele lui Dumnezeu este Iehova. Si probabil ca mai urmau si altele. Cand cea cu biblia s-a oprit, le-am spus amandorura ca eu sunt ortodoxa. Brusc fețele lor au devenit schimonosite. Parca le-as fi aruncat cu aghiasma in ochi. Daca le spuneam ca sunt satanista nu cred ca fețele lor se schimonoseau in felul ăsta. Am subliniat ca o sa raman ortodoxa. Au plecat. Sper ca de data asta nu se mai intorc.

Curly - Crazy Food

Mi s-a întâmplat ieri o faza foarte mișto.

Ieri a fost o zi ploioasă și friguroasă. O zi perfecta pentru shopping. Ceea ce am si facut. Din oras. Exista un magazin al unui moldovean din Chișinău care e specializat pe produse din estul Europei: România, Polonia, Rusia. Ieri am vizitat magazinul. Si pentru ca in centrul orașului este Târgul de Crăciun, am vrut sa cumpăr must de mere. Este excepțional. Norvegienii stiu sa faca toate bunatatile din cartofi si mere. Numai ca fiind o vreme atât de urâtă afara, fermierii nu au venit. Si deci am hotarat sa dau un tur de târg asa.... doar ca sa nu plec acasa imediat. Si in drum spre căsuțe am trecut pe langa o rulota pe care scria kurtos. KURTOS!!!! Am facut niste ochi atat de mari.... si m-am dus imediat sa citesc meniul si am fost atat de surprinsa incat m-am dus in fata rulotei sa ma conving ca aia sunt chiar kurtos. Si erau!

Am cerut repede, in norvegiana, un kurtos original. Domnul care îi făcea m-a abordat în engleză. No problem, am vorbit engleza. Si domnul imi zice ca are făcuți kurtos cu scorțișoara. Am zis ca nu vreau. Ca eu vreau original. El a zis ca mai durează. Am zis ca nu e nici o problema, astept. Am mai zis ca stiu gustul original, ca mi-a fost dor de gustul original, asa ca pot astepta pana il face.
Si stand eu si asteptand, il intreb cat timp o sa fie in Torvet (asa se numeste piata din centrul Kristiansandului). De obicei, rulotele cu mancare vin in Torvet si in afara evenimentelor. De exemplu, vin in weekend. Imi zice ca sunt acolo pe toata perioada targului. Intreb unde vor fi dupa perioada targului. Adica unde poate manca omul un kurtos in luna ianuarie sau februarie. Se aude brusc o voce cristalina care zice ca vor fi in acelasi loc in aprilie (Pastele). Vocea cristalina vine in fata la servire si asta a fost momentul cand am facut a 2a oara ochii mari: fata avea steagul Romaniei pe gulerul halatului de bucatar. Imediat am intrebat daca poarta steagul Romaniei. Am vrut sa fiu sigura ca stie ce poarta. Eu imi cunosc steagul. Zice da, surprinsa de rapiditatea intrebarii. La fel de rapid am intrebat daca sunt romani amandoi. Zice da, la fel de surprinsa. Toata discutia s-a purtat in engleza, sa nu uitam. Iar eu zic: "Pai Buna Ziua atunci!". Au urmat rasete. Domnul zice: "Pai zi asa! Ma iei in engleza!". Hahahaha. Am zis: "Nu va suparati pe mine dar am crezut initial ca sunteti unguri. Si cand am vazut steagul Romaniei am vrut sa ma conving. Si m-am bucurat si ma bucur ca pot vorbi romaneste". El zice: "Te-am banuit ca prea mi-ai inchis gura cu kurtosul cu scortisoara! Ai stiut ce vrei! Nu arati a unguruoaica... Am banuit ca esti romanca!". Hahahaha.

Am stat mult de vorba, am ras, m-am intors si am mai cumparat 2 kurtosi, am mai stat de vorba si am mai ras. Nu stiu cum se numeste domnul. O sa aflu. Pe fata o cheama Marta. Sunt tata si fiica, sunt din Brasov, au venit din Tromsø in Kristiansand.
M-am bucurat foarte mult pentru ca in sfarsit exista si un roman la targurile organizate in oras. Mereu m-am ofticat in sinea mea ca nu exista si un roman la evenimentele astea. Si mai ales m-am rebucurat de gustul kurtosului dupa 9 ani. Nu am mancat kurtos de cand am plecat din Romania.

Asa ca dragi romani care va aflati in Kristiansand, vizitati Julemarked-ul si opriti-va la Curly - Crazy Food pentru un kurtos. Marta si tatal ei o sa va intampine cu voiosie tipic romaneasca!

METALLICA WoldWired Tour - Oslo 2.05.2018 Telenor Arena

Ziua de 2 mai 2018 va ramane in istorie, la fel cum a ramas ziua de 9 iunie 1999.

Pe 9 iunie 1999 am vazut prima data Metallica la Bucuresti. Un VIS implinit pentru generatia mea.
Pe 2 mai 2018 am revazut Metallica, dupa 19 ani, la Oslo.
In 1999 l-am vazut pe Jason Newsted. In 2018 l-am vazut pe Robert Trujillo.
In ambii ani am vazut 2 concerte Metallica BESTIALE.

37 de ani de cariera. O trupa care a scris si inca scrie istorie. O legenda vie. Un singur cuvant: METALLICA.

Ziua de 2 mai 2018 a fost rezervata pentru Metallica de anul trecut de cand am cumparat biletele. Am avut zi libera de la servici, am luat masina din dotare si am pornit la drum.
Telenor Arena e cam departe de centrul Oslo-ului si soferii au fost rugati sa nu vina cu masinile in zona pentru a nu se crea busculade. A existat o cursa speciala care mergea din centru pana la arena. Asa ca am parcat in centru si am luat acel autobuz.
Telenor Arena are capacitatea de 23.000 oameni la concerte. A fost plin.
Organizarea a fost absolut perfecta. Pe bilet era scris pe la ce poarta trebuie sa intri, portile au fost perfect delimitate cu indicatoare catre ele, a existat food court si Metallica shop in zona portilor. La ora scrisa pe bilet s-au deschis portile. La fel, la ora scrisa pe bilet a inceput show-ul cu norvegienii Kvelertak care mie nu mi-au zis nimic. Instrumentalul suna ok. Oamenii au 3 chitaristi. Vocalistul este un Satyr (Satyricon) / Shagrath (Dimmu Borgir) wanna be, neimpresionant si chiar patetic pe alocuri. Sunetul lor a fost cam naspa ceea ce pe mine m-a impacientat un pic pentru ca urma Metallica. Au fost buni ca zgomot de fundal cat astepti la coada la apa/bere.

Siiiiii cu intarziere de doar 3 minute, luminile s-au stins, deja celebrul intro de la Hardwired s-a auzit, luminile s-au reaprins si a inceput cel mai tare show metal pe care l-am vazut vreodata.
A fost un show total. Eu nu am mai vazut un show atat de complet si de perfect de la Rammstein. Metallica a batut Rammstein-ul. S-a auzit mai bine. Sunet incredibil, super setlist, super solouri de chitara si de bass, super public si super comunicare.

Amplasamentul scenei in mijlocul publicului a dat o altfel de vibratie dinspre scena si catre scena. Si Rammstein a avut o mini scena in mijlocul publicului dar ei au cantat doar cateva piese pe scena aia. Metallica a avut tot show-ul in mijlocul publicului, la propriu. Toata lumea a putut sa ii vada. Toata lumea a stat fata in fata cu toti cei 4.

Comunicarea a fost excelenta. Simteai ca Hetfield vorbea cu tine, doar cu tine, desi in jurul tau mai erau 22.999 oameni. Metallica este o trupa care a ramas modesta, fara arogante si alte vedetisme ieftine. Asta mi-a placut mereu. Si a ramas o trupa care a facut si face o muzica bestiala, care este inca heavy desi a trecut de tinerete, care stie sa faca show. M-a surprins Lars. A tot alergat pe langa tobe tot concertul. Si concertul a tinut 2 ore jumatate. Atata energie....
Partea funny din concert a fost Take On Me - A-HA cantata de Robert si Kirk.

Am vazut un Hetfield natural si prietenos. Faza aia cu Metallica Family nu suna deloc exagerat din gura lui, chiar te face sa te simti din familie. Am vazut public de toate varstele: de la 10 ani pana la 70 de ani. Hetfield a glumit la faza asta cu etatea: a zis ca se mira ca ne aude atat de bine pentru ca el este atat de batran hahaha. Am auzit romana in jurul meu. M-a bucurat asta.

Au trecut 8 zile si inca nu mi-a trecut euforia. Si sigur nu o sa imi treaca foarte curand.