2017

Hmmmm.... anul asta a avut de toate. Chiar de toate.

A inceput cu demisie in februarie, urmata de preaviz pana la sfarsitul lui martie, job nou in aprilie.
Din punct de vedere al jobului, cea mai tare faza a fost ca anul asta am lucrat in 2 sedii de politie: Politi Songdalen si Agder Politidistrikt Kristiansand. Crema a fost in Kristiansand pt ca eu am fost repartizata la Crima Organizata si la Arest. Cea mai tare experienta ever!!!

Din punct de verede rockeristic, anul asta am vazut 2 concerte tari: Sully Erna la Oslo (cu Ice) si Satyricon in Kristiansand.

Din punct de vedere personal, nu mai am elemente perturbante in jur. Anul asta le-am eliminat definitiv. Deci viitorul suna bine, cum zice reclama aia haha.

La multi ani!

Satyricon - Kick Scene Kristiansand - 1.12.2017

Am asistat ieri la un concert absolut bestial.
Totul a fost perfect: locatia, organizarea, publicul, comunicarea dinspre si catre scena, sunetul, luminile, atmosfera, trupa, concertul.

Pentru mine au fost niste premiere: a fost primul concert metal in Kristiansand, a fost prima data cand am vazut Satyricon live si a fost prima data cand am vazut o trupa norvegiana cantand acasa.

Locatia e foarte misto si incapatoare desi nu pare la prima vedere. A fost plin. Organizarea a fost impecabila.
Publicul a fost numeros si civilizat. M-a surprins media de varsta. Ma asteptam la mai multa pustime dar de fapt eu si generatia mea eram pustanii. Erau langa mine niste doamne impreuna cu consortii lor, toti trecuti bine de 50 de ani.

Publicul asta numeros a facut o atmosfera bestiala. Trupa la randul ei, a facut o atmosfera si mai bestiala. Desi Satyr nu a folosit multe cuvinte (a vorbit de 2 ori) este incredibil cum a comunicat cu noi, publicul, tot concertul.
Sunetul a fost impecabil, luminile la fel, tot concertul a fost super profi. Mi-a placut mult pentru ca nu ma asteptam sa fie chiar atat de perfect. Nu am nici un comentariu negativ. M-am simtit absolut bestial timp de o ora si jumatate.
Ca sa subliniez cat de misto a fost atmosfera si concertul, am sa spun ca la final au fost 2 bisuri. Lumea iubeste Satyricon iar Satyricon stie sa se faca iubita.

Sully Erna - Vulcan Arena Oslo - 19 septembrie 2017

A fost un concert foarte misto si intim (la modul propriu). A fost concertul la care pe mine m-a socat lipsa publicului. Sully ne-a spus ca s-au vandut 95 de bilete, ne-a numarat si a zis ca suntem 93 haha.
Dar noi, cei 95, am facut super atmosfera si concertul, desi a inceput cam crispat, a continuat bestial. Mi-a placut ca Sully si trupa, desi surprinsi de lipsa publicului, au constientizat ca cei 95 au venit special pt el/ei si au facut super show. "Oslo, let's save the fucking night!".
Mie mi-a placut maxim. A fost cu feeling, ca intre prieteni. Lisa Guyer e bestiala. Are o voce incredibila si face super show. Timiditatea lui Sully si expansivitatea ei se potrivesc perfect pe scena.
Ma bucur foarte mult ca am asistat la un concert atat de altfel. Nu ratati Sully Erna daca aveti ocazia sa vedeti.

Filmat de Ice:



Si filmat de cel din fata noastra :)

 

The Paths We Choose: A Memoir

By the founder and frontman of Godsmack, Sully Erna

Nu pot sa compar aceasta carte cu nici o alta autobiografie/"memorie" a unui artist pt ca nu am mai citit alta pana acum. Desi am cartea in biblioteca de ani de zile (cred ca vreo 5 sau 6 ani), nu am citit-o pana acum. Nu stiu exact de ce. Iar acum am citit-o pentru ca abia astept concertul de la Oslo si cred ca sunt in dispozitia Erna/Godsmack si deci s-a potrivit.

Spre deosebire de celelalte trupe care mie imi plac foarte mult, Godsmack nu a fost o descoperire proprie. Godsmack mi-a fost recomandata (insistent!) de catre al meu verisor Vlad. Mi-a facut capul calendar cu newcomer-ii astia (la acea vreme) incat m-a facut sa ascult doar ca sa scap de gura lui. Deci nu am avut nici un fel de entuziasm.
Acum eu am devenit el cand e vorba despre trupa, hahaha. Adica eu sunt aia care stresez lumea sa asculte Godsmack, sunt aia care mi-am facut prietenii sa ma insoteasca la concertul trupei din 27 iunie de la Bucuresti. Stiu cum sa insist! (e in familie treaba cu insistenta, hahaha).
Godsmack m-a castigat de la primele acorduri: ritmate si agresive. Era ceva ce nu mai ascultasem pana atunci, ceva altfel. Si mi-a placut cum suna vocea. Chiar foarte mult. Si de atunci am ramas fan. Concertul de la Bucuresti a fost un vis implinit.

Desi imi place muzica trupei foarte mult, nu am fost prea atrasa de "Memoriile" lui Erna pt ca am crezut ca o sa citesc tipicele chestii doar despre viata de vedeta rock: droguri, alcool, si sex si cam atat. Eventual si un mic planset despre "cat de greu a fost sa reusesc" si "cat de greu e sa fii vedeta".
Din fericire pt mine nu a fost asa.
Un alt motiv pt care am citit cartea a fost si faptul ca, in afara de 2 piese ("Serenity" si "Voodoo"), absolut toate celelalte texte ale pieselor sunt inspirate din povesti din viata lui si am fost curioasa.
Cartea are legatura tot cu Vlad. Este primita cadou de la el de ziua mea.

M-a castigat total. Si m-a facut sa nu ma dezlipesc.
Este atat de misto scrisa incat te face sa te simti ca si cum esti fata in fata cu Erna la o bere si iti povesteste toata viata lui, prin ce a trecut, ce tampenii a facut in adolescenta (povestea tipica a pustiului care provine dintr-o familie destramata si care traieste intr-un cartier marginas cum ar fi la noi; ghetou cum e la ei). Cred ca multi dintre noi ne ragasim in povestile lui din adolescenta, la un nivel de pericol mult mai scazut, dar la acelasi nivel de frustrare. Eu m-am regasit in multe dintre ele.
De aceea povestea e atat de captivanta. In afara faptului ca e reala, este descrierea sincera si naturala a tuturor evenimentelor importante care s-au intamplat in viata lui, de la primul set de tobe primit cadou la varsta de 5 ani, trecerea prin frustrarile adolescentei si bautele cu prietenii, povestile de dragoste si cele cu droguri, primele rateuri cu primele trupe si crizele de anxietate, povestile din spatele hiturilor Godsmack, pana la infiintarea Godsmack, semnarea primului contract cu Republic/Universal Records si succesul atins la o varsta la care altii erau vedete internationale.

Este o poveste despre cum muzica vindeca sufletele.

"I wrote abouth the stories that paved the way to all the good things I have today." (Sully Erna in Epilogul cartii).

Tapul ispasitor - Daphne du Maurier

Nu imi aduc aminte cand am luat cartea asta din Romania in Norvegia. De fiecare data cand vizitez Romania ma intorc in Norvegia cu carti. Si am inceput sa imi mut biblioteca incet-incet.

Nu am citit nimic scris de autoare si deci nu am avut un motiv anume sa iau aceasta carte veche cu mine. Este genul acela de carte pe care il avem toti in biblioteci, mostenita in familie.  Si este genul acela de carte pe care o citesti pe nerasuflate.

Povestea este scrisa in asa fel incat te simti inclus in ea, personajele sunt ciudate (chiar dubiose, unele) si interesante, dialogurile sunt piperate si amuzante, situatiile sunt captivante si de multe ori jenante.

Este descrierea geniala a naturii umane. O lectura extrem de placuta.

Anotimpul Pumnalelor

Anul trecut pe 3 aprilie am fost la un targ de carte fantasy in Bucuresti. Nu am citit niciodata fantasy si deci, am fost la acel targ pentru ca toti prietenii mei sunt pasionati de acest stil literar. Si am plecat cu o carte cumparata pentru ca m-a atras titlul si pentru ca autorul e roman.
Serban Andrei Mazilu era prezent la targ, mi-a dat autograf pe carte si mi-a multumit ca am cumparat-o.
Pe internet lumea il compara cu marii scriitori fantasy. Eu nu pot sa il compar pentru ca sunt in necunostiinta de cauza. Dar am sa imi spun pararea despre cartea pe care am terminat-o ieri.

De la prima pagina esti socat si captivat. Povestea incepe cu o crima si te arunca direct in complexitatea lumii create care te socheaza si te impresioneaza intr-un mod incitant si unic. Abundenta de detalii captiva si starneste imaginatia.

Personajele sunt bine conturate: un asasin readus la viata cu capacitatea de a controla varcii, o tanara nobila care a ajuns Corb, un comandant SS care inca lupta pentru o tara onesta, un comisar dizgratiat care isi doreste schimbarea, o contesa obsedata de putere, un imparat usor de manipulat si tanara Larissa care, desi pare un personaj nesemnificativ, are un cuvant greu la final, determinand schimbarea lumii.

Este o lume a carui zeu suprem este nimeni altul decat zeul Moarte, Thanos, mascat de iluzia altor zei precum Erra (zeul tata - apa si aerul), Edu (zeita mama - pamantul si tot ce vietuieste pe el) si Ur  (fiul - fulgerul si focul).

Turist in orasul tau

Turist i egen by - Kristiansand, 21 mai 2017

E a 2-a oara cand sunt turist in orasul "meu". Prima data a fost in februarie 2017.
Cand devi turist in orasul tau se intampla multe evenimente si poti participa la toate gratis: muzee, workshop-uri, etc. Se intra pe baza de bilet peste tot iar biletul (biletele, daca vrei sa vizitezi mai multe obiective) ti se trimite (trimit) gratis in mail.

Fiind inceput de sezon, sunt deschise muzeele in aer liber si te poti plimba cu barca in fiordul Kristiansandului. Asta a fost scopul meu principal pentru ca nu am mers cu barca în fiordul orasului niciodata. Am mers doar cu masina si pe jos prin si pana la diferitele locuri de la buza marii si mereu m-am intrebat: "oare ce o fi dupa stanca aia, sau dupa dealul ala?". Am aflat ieri. Absolut superb! Calatoria dureaza 1 ora si jumate. Capacitatea barcii este de 100 de persoane si pt ca ieri a fost gratis, s-a aplicat regula primului venit. Ce bine ca m-am dus devreme! Pentru ca in afara de loc in barca, am prins si super loc, sus, de unde am putut face poze (multe).

Al doilea obiectiv a fost Kristiansand Museum, fondat in 1902, in care gasesti cea mai veche casa datand din 1580, cladirile unei intregi ferme aranjate exact asa cum au fost initial in Hægebostad si un hangar in care se afla cladirile vechi ale Kristiansandului in miniatura, asa cum erau ele pozitionate cand orasul s-a dezvoltat. Unele (destule) dintre ele exista si azi in Kristiansand.

Un mic can-can: cand am dat examenul auto, examinatorul m-a dus in parcarea muzeului ca sa fac parcarea cu spatele. Era februarie. Parcarea era plina de munti de zapada in afara faptului ca era plina si de masini. Si e o parcare mica cu o iesire ciudata si stramta. Ca doar d-aia m-a dus examinatorul acolo: ca sa ma invart si sa ma stresez. Am parcat atunci. M-am intors in parcarea de la examen dupa 2 ani si 3 luni haha.

Am avut o zi extrem de frumoasa, interesanta, m-am bucurat de peisaje superbe si am mai invatat ceva despre orasul "meu".

Poze:
https://goo.gl/photos/BSqEjMmTcdfqRC1x6

Splendida cetate a celor o mie de sori

Am primit cartea cadou de la Laura.
Am fost curioasa de cand am vazut "nr.1 New York Times bestseler" pe coperta.
Autorul era necunoscut pentru mine.
Si, deci, m-am apucat de citit! Mi s-a intamplat sa nu ma mai dezlipesc. Sa nu stiu cand trec orele, eu fiind inca cu nasul in carte. M-a fascinat povestea si mai ales relatarea ei. Intensa - asta este cuvantul.
Recomand cartea tuturor.

Este o poveste tulburatoare, scrisa prin ochii a doua femei:
Mariam - care este o harami (copil din flori) al unei servitoare si a stapanului ei si care traieste separata de lume impreuna cu mama ei langa Herat, si
Laila - care este o fata libera dintr-o familie cu orizonturi mai deschise din Kabul.

Sunt doua destine care se unesc la o rascruce de viata pentru a aduce cititorului povestea neputintei si a sacrificiului pe un fundal in care se deruleaza evenimentele care au marcat istoria Afganistanuilui din ultimii peste 30 de ani: ocupatia sovietica, jihadul dus impotriva ei, razboiul civil si teroarea instaurata de talibani.