Am avut azi "deosebita" placere de a trece granita bunului simt si a intra in lumea nesimtitilor prin simplu fapt de a intra din strada in sediul Administratei Financiare sector 2. Lumeeeeeeeeeeeeee fugiiiiiiiiiiiiiiiiiti cat puteti, iar daca sunteti obligati sa nu puteti, sa aveti arsenalul greu la voi de calm, tigari, mult calm, foarte multe tigari (pt nefumatori o vizita in aceste sedii este un bun prilej de a va apuca de fumat, iar pt cei care s-au lasat de fumat este un bun prilej de a va reapuca) si in final pistolul imaginar cu care trageti inspre ghisee.
Situatia se prezinta cam asa:
Media de virsta este 47 de ani. Exista insa si specimene tinere, femele in general, care necesta un concediu prelungit pt a se imperechea si a se calma.
Paradoxal, oamenii din administratia publica sint extrem de educati. Daca e sa judeci dupa CV-urile lor, majoritatea au cel putin studii aprofundate, daca nu un titlu de master sau de doctor. Astfel de diplome se obtin cu 400 de euro in 6 luni de "cursuri fara frecventa". Poate exagerez: unele costa 1200 de euro si dureaza 1 an si jumatate.
Din dictionarul acestor oameni educati, care se afla deasupra tuturor si care sunt un fel de sfinti peste care tu trebuie sa treci ca sa ajungi la Dumnezeu (adica sa reusesti performanta de a avea problema rezolvata) lipseste cu desavarsire BUNUL SIMT. Este arhi-extra-mega-ultra necunoscut lor acest termen, pt ca privirea lor intelectuala care s-a cosmetizat cu multe sute de euro bagate in cursurile descrise mai sus nu poate face efortul suprem de a se apleca si a citi o definitie a bunului simt. De pus in practica nu mai vorbesc.
miercuri, 29 aprilie 2009
marți, 28 aprilie 2009
Din viata sentimentelor
Ce este un sentiment? A sti ce este un lucru, un fenomen, spun unii, inseamna a te pricepe in arta si stiinta de a-l construi, de a-l crea. A sti ce este un sentiment inseamna mai intai a-l trai. Pentru aceasta se cere sa deschizi ochii asupra lumii din jurul tau, asupra celor de langa tine, asupra celor ce te-au precedat si te vor urma; inseamna apoi sa te apleci atent asupra operelor oamenilor de stiinta, opere care iti vor precede marea bucurie de a-ti dezlega o parte din "enigmele universului"; inseamna a-ti indrepta pasii spre marii poeti ai umanitatii, spre celebrii romancieri si dramaturgi; mai inseamna sa patrunzi in misterele lumii formelor, a culorilor si a luminii; inseamna sa te lasi vrajit de armonia (si disonantele) lumii sonore…
Astfel, vei trai sentimente mari: sociale, morale, intelectuale, estetice. Dar nu este suficient. A sti mai inseamna a comunica, iar a comunica presupune aducerea la un nivel superior de constiinta o stare traita, simtita. In fine, daca vei reusi sa stapanesti arta de a crea sentimentele respective, atunci te poti declara multumit: stii, intr-o masura, ce este un sentiment.
Care este dovada existentei unui sentiment? Se afla ea in inconstient sau constient? Ni se impune dilema: exista, dar nu poate fi cunoscut si ca atare este ipotetic; a doua: il credem cunoscut, dar nu suntem siguri daca nu e o iluzie, o simpla credinta, opinie fara un corespondent in realitate; deci este ipotetic, problematic.
Privita in contextul legilor biologice, in special prin prisma ideii de adaptare, viata afectiva se scindeaza in doua mari grupe de fenomene: adaptate si neadaptate, stari psihice afective care exprima sau insotesc reactiile adaptate la realitate si altele care tradeaza dezadaptarea, dezintegrarea, dezorganizarea individului.
Primele le vom numi in general sentimente, grupa a doua va cuprinde ceea ce numim emotii.
Astfel, vei trai sentimente mari: sociale, morale, intelectuale, estetice. Dar nu este suficient. A sti mai inseamna a comunica, iar a comunica presupune aducerea la un nivel superior de constiinta o stare traita, simtita. In fine, daca vei reusi sa stapanesti arta de a crea sentimentele respective, atunci te poti declara multumit: stii, intr-o masura, ce este un sentiment.
Care este dovada existentei unui sentiment? Se afla ea in inconstient sau constient? Ni se impune dilema: exista, dar nu poate fi cunoscut si ca atare este ipotetic; a doua: il credem cunoscut, dar nu suntem siguri daca nu e o iluzie, o simpla credinta, opinie fara un corespondent in realitate; deci este ipotetic, problematic.
Privita in contextul legilor biologice, in special prin prisma ideii de adaptare, viata afectiva se scindeaza in doua mari grupe de fenomene: adaptate si neadaptate, stari psihice afective care exprima sau insotesc reactiile adaptate la realitate si altele care tradeaza dezadaptarea, dezintegrarea, dezorganizarea individului.
Primele le vom numi in general sentimente, grupa a doua va cuprinde ceea ce numim emotii.
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Mda
Tot mai des aud la prieteni, cunoscuti, fosti prieteni, amici, in contexte diferite, rostit MDA. Chestia asta m-a facut sa ma gandesc la complexitatea acestui MDA, din care au rezultat MDEA si mai scurtul DEA.
Intr-o confruntare unu la unu, cred ca nici un da nu poate face fata vreunui mda. As indrazni sa spun ca nici chiar zece da-uri nu pot dobori un singur mda. De ce cred asta? Pentru ca incarcatura de adevar dintr-un mda va fi intotdeauna mai mare decat cea dintr-un da. Pe scurt: mda este mai adevarat decat da. Este mai viu si mai demn de crezare.
Da-ul este spus cu toata gura si pe un ton relativ ridicat pentru a incerca sa fie mai convingator. El pretinde ca acopera 100% o anumita realitate; nu mai lasa loc si pentru altceva. Aceasta vanitate il face sa fie mai putin credibil. In schimb, mda-ul nu poate fi rostit decat cu jumatate de gura tocmai pentru ca este o jumatate de incuviintare. Da-ul este mai mult decat mda, dar, daca acesta din urma este plin de adevar, ceea ce se adauga lui pentru a forma un da nu poate fi decat minciuna. Avem de-a face cu un paradox: o jumatate din ceva are mai mare greutate decat intregul.
Da-ul are ceva colturos in sine, iar daca nu esti atent te poti chiar taia în el. De cealalta parte, mda-ul pare curba unei functii matematice. Tinde spre infinit, dar nu-l atinge niciodata; este o incuviintare, dar niciodata una absoluta. Din relativitatea sa isi trage el puterea.
Mda-ul e o vorba spusa mai mult in sila. Este recunoasterea din final a incapatanatului. Acesta, obosit sa sustina o cauza pe care o stia pierduta din start, dar in care perseverase doar pentru a-i sacai pe cei din jur, accepta intr-un tarziu: "Mda, asa e cum spui tu" sau "Mda, nu stiu ce sa zic".
Da-ul este monocrom pentru ca face parte dintr-o logica binara. Daca nu e da, e nu, 0 sau 1, alb sau negru. Mda-ul este mult mai bogat. Contine mai multe intelesuri in ceea ce nu spune decat in ceea ce spune. El este ultimul cuvant al filozofului.
Pentru toate astea si pentru altele mai multe pe care nu le-am spus, de multe ori am crezut un mda si de multe ori nu am crezut un da. De multe ori un mda s-a dovedit a fi un da si un da s-a dovedit a fi un nu. Mda...
Intr-o confruntare unu la unu, cred ca nici un da nu poate face fata vreunui mda. As indrazni sa spun ca nici chiar zece da-uri nu pot dobori un singur mda. De ce cred asta? Pentru ca incarcatura de adevar dintr-un mda va fi intotdeauna mai mare decat cea dintr-un da. Pe scurt: mda este mai adevarat decat da. Este mai viu si mai demn de crezare.
Da-ul este spus cu toata gura si pe un ton relativ ridicat pentru a incerca sa fie mai convingator. El pretinde ca acopera 100% o anumita realitate; nu mai lasa loc si pentru altceva. Aceasta vanitate il face sa fie mai putin credibil. In schimb, mda-ul nu poate fi rostit decat cu jumatate de gura tocmai pentru ca este o jumatate de incuviintare. Da-ul este mai mult decat mda, dar, daca acesta din urma este plin de adevar, ceea ce se adauga lui pentru a forma un da nu poate fi decat minciuna. Avem de-a face cu un paradox: o jumatate din ceva are mai mare greutate decat intregul.
Da-ul are ceva colturos in sine, iar daca nu esti atent te poti chiar taia în el. De cealalta parte, mda-ul pare curba unei functii matematice. Tinde spre infinit, dar nu-l atinge niciodata; este o incuviintare, dar niciodata una absoluta. Din relativitatea sa isi trage el puterea.
Mda-ul e o vorba spusa mai mult in sila. Este recunoasterea din final a incapatanatului. Acesta, obosit sa sustina o cauza pe care o stia pierduta din start, dar in care perseverase doar pentru a-i sacai pe cei din jur, accepta intr-un tarziu: "Mda, asa e cum spui tu" sau "Mda, nu stiu ce sa zic".
Da-ul este monocrom pentru ca face parte dintr-o logica binara. Daca nu e da, e nu, 0 sau 1, alb sau negru. Mda-ul este mult mai bogat. Contine mai multe intelesuri in ceea ce nu spune decat in ceea ce spune. El este ultimul cuvant al filozofului.
Pentru toate astea si pentru altele mai multe pe care nu le-am spus, de multe ori am crezut un mda si de multe ori nu am crezut un da. De multe ori un mda s-a dovedit a fi un da si un da s-a dovedit a fi un nu. Mda...
marți, 21 aprilie 2009
AMORPHIS - al treilea concert in Romania!
In luna octombrie, mai exact pe 29, la Bucuresti, Hala de Muzica! (conform site-ului oficial).
Pe pagina oficiala de my space scrie:
Tickets for the Forging Europe Tour 2009 will go on sale on Monday, April 27. Support acts will be announced later.
Sunt extrem de bucuroasa \:D/.
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Cantec de Paste
Doua voci extraordinare (Dorin Teodorescu si Kempes) si un cantec la fel!
Paste Fericit!
Paste Fericit!
vineri, 17 aprilie 2009
joi, 16 aprilie 2009
O zi noua
din 2 puncte de vedere:1. am fost la un interviu la o firma praf. Locul, sediul si tratamentul aplicat au fost "deosebite". Nu stiam cum sa ies mai repede. Cel mai varza interviu la care am asistat.
2. el a venit sa ma ia de la interviu, nu ne-am vazut de multi ani. Am descoperit azi o chestie noua. Am aflat azi ca un om care te-a jignit candva iti poate aduce peste ani un zambet si am mai aflat ca o rupere de cineva printr-o despartire urata nu produce neaparat si o intrevedere peste multi ani urata sau trista. Poate fi si una draguta. Cum a fost cea de azi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
