Din viata sentimentelor

Ce este un sentiment? A sti ce este un lucru, un fenomen, spun unii, inseamna a te pricepe in arta si stiinta de a-l construi, de a-l crea. A sti ce este un sentiment inseamna mai intai a-l trai. Pentru aceasta se cere sa deschizi ochii asupra lumii din jurul tau, asupra celor de langa tine, asupra celor ce te-au precedat si te vor urma; inseamna apoi sa te apleci atent asupra operelor oamenilor de stiinta, opere care iti vor precede marea bucurie de a-ti dezlega o parte din "enigmele universului"; inseamna a-ti indrepta pasii spre marii poeti ai umanitatii, spre celebrii romancieri si dramaturgi; mai inseamna sa patrunzi in misterele lumii formelor, a culorilor si a luminii; inseamna sa te lasi vrajit de armonia (si disonantele) lumii sonore…
Astfel, vei trai sentimente mari: sociale, morale, intelectuale, estetice. Dar nu este suficient. A sti mai inseamna a comunica, iar a comunica presupune aducerea la un nivel superior de constiinta o stare traita, simtita. In fine, daca vei reusi sa stapanesti arta de a crea sentimentele respective, atunci te poti declara multumit: stii, intr-o masura, ce este un sentiment.
Care este dovada existentei unui sentiment? Se afla ea in inconstient sau constient? Ni se impune dilema: exista, dar nu poate fi cunoscut si ca atare este ipotetic; a doua: il credem cunoscut, dar nu suntem siguri daca nu e o iluzie, o simpla credinta, opinie fara un corespondent in realitate; deci este ipotetic, problematic.
Privita in contextul legilor biologice, in special prin prisma ideii de adaptare, viata afectiva se scindeaza in doua mari grupe de fenomene: adaptate si neadaptate, stari psihice afective care exprima sau insotesc reactiile adaptate la realitate si altele care tradeaza dezadaptarea, dezintegrarea, dezorganizarea individului.
Primele le vom numi in general sentimente, grupa a doua va cuprinde ceea ce numim emotii.