Invisible Drums

Faze din Bucuresti 2

Am vazut azi un anunt foarte tare pe usa unei vile bloc din Piata Romana.

Program de liniste intre orele 14 -18.
In acest interval nu se bat:
- cuie;
- nevasta;
- tobele.

=))

Replace si Toulouse Lautrec in Club Mojo

Concertul de aseara face parte din ceea ce se numeste OneDay Mojo Live Session. Mojo este fostul Backstage, un pic schimbat si fara mese in fata scenei. Finally!

Habar nu aveam de existenta acestor 2 trupe. In Replace canta la bass Cristi, prieten cu var-miu si cu mine (prin var-miu). Nu ne-am vazut de 100 de ani. Imi aduc aminte ca pe vremuri, el a mai cochetat cu cantatul, avea o trupa, nici nu mai stiu cum se numea si ce stil de rock canta, dar tin minte ca m-am intalnit cu Cristi si mi-am luat notite pt un articol in Tineretul Liber unde eram redactor. In perioada aia ambitia mea era sa promovez trupele din underground. Si am si reusit.
De atunci pana acum nu am mai stiut nimic de Cristi si aspiratiile lui de muzician. Pana aseara.

Trupa exista de cateva luni. Este reprezentata de catre Cristian Fierbinteanu (chitara bass, voce), Gabriela Fierbinteanu (voce), Alexandru Bala (tobe), si Bogdan Stamatin (chitara).
Bogdan cu chitara este absolut bestial live. De mult nu am vazut intr-o trupa la inceput atat talent la chitara. L-am felicitat la sfarsitul concertului. Bestiale solouri si bestial orice sunet iesit din chitara.
Nu am sa le pun eticheta pt ca e cam greu, au multe stiluri amestecate, mie mi-a placut ce canta si mi-a placut concertul si nu ii laud pt ca il cunosc pe Cristi. Ii laud pt ca merita.
Mi-a placut foarte mult aseara coverul dupa "I feel you" - Depeche Mode.

Ca sa va faceti o parere despre Replace, vizitati pagina lor de my space.
Inainte de Replace a cantat Toulouse Lautrec. I-am gasit si pe ei pe my space.

Nolan's Cheddar

Frozen Black Sea

(2010) Photos: Radu (my brother pick - Koivusaari pick)

Slayer in Romania!

Una din trupele adolescentei noastre (a mea si a multora) o sa ne incante la Bucuresti pe 25 iunie 2010, in cadrul Sonisphere Festival, conform site-ului oficial Slayer.

Santa Fe

Santa Fe are o poveste foarte veche.
A inceput in 1990, cand a aparut "Blaze of Glory", primul album solo al lui Jon Bon Jovi, album care imi place si acum foarte mult. In afara de piesa de titlu si videoclipul ei foarte rockeresco-americanesco-western, mi-a placut de pe album foarte mult "Santa Fe". Mi-a placut atat de mult incat am fost disperata sa vad filmul "Young Guns 2", pt ca "Santa Fe" si "Blaze of Glory" (si cam tot albumul) sunt inspirate de film. Filmul m-a dezamagit. Si mi-a mai placut atat de mult "Santa Fe" incat am spus tuturor despre ea, am dat tuturor sa asculte etc. Din aceasta cauza, ea are si altfel de poveste.
Au fost ani (multi) in care nu am ascultat-o, in care am uitat de ea. Anul trecut mi s-a adus aminte de ea si acum o tot aud pe la radio si prin diverse locuri.
Mi-am readus aminte dupa foarte multi ani de ce mi-a placut si imi place "Sante Fe".


bon jovi - santa fe
Asculta mai multe audio Muzica

Cineva care stie ca am studiat pianul si inca este instrumentul meu preferat, mi-a trimis filmuletul de mai jos. Coincidenta?

AVATAR

Am scris aici in postul precedent ca trebuie sa vad si eu Avatar. Recunosc ca am fost foarte sceptica in ce priveste filmul de cand am vazut trailerul. Intre timp s-a produs isteria, s-au castigat Globuri de Aur, am primit critici de genul: “Nu ai vazut Avatar??????” adica e inadmisibil sa nu vezi Avatar, si pt ca sunt curioasa din fire, am hotarat ca trebuie sa il vad. Si am vazut Avatar. Filmul ala pentru care James Cameron a asteptat 12 ani ca tehnologia sa avanseze pentru a-l crea.

Ce pot sa spun acum ca introducere este ca filmul a fost exact pe dos fata cum ma asteptam. Ma asteptam sa fie o chestie SF in 3D si atat. Nu este.

Povestea, desi multi au zis ca nu e cine stie ce, mie mi-a placut. Chiar mult. Iar Pandora este fermecatoare. Nu sunt critic de film deci prea putin ma intereseaza daca si cat exceleaza Avatar in poveste si scenariu atata timp cat el m-a purtat intr-o lume salbatica, viu colorata, o lume splendida pe care Cameron a creat-o pana in cele mai mici detalii si care uneori te face sa uiti ca ceea ce vezi sunt doar imagini generate pe calculator.

Si pentru ca este un 3D, Cameron nu a uitat sa se foloseasca de trucurile aferente acestui gen: arme indreptate si trase spre public, cozile fiintelor albastre trec milimetric pe deasupra spectatorului (la un moment dat m-am ferit de un obiect care se rostogolea spre mine) si plantele care se gasesc prin toate colturile planetei pentru ca nimic sa nu treaca neobservat.

Nu va bazati pe trailer. Asa am facut si eu. Este practic imposibil sa realizezi cat de maret este acest film daca el este vizionat pe un monitor indiferent de cati inch are. De aceea trailerul a starnit reactii diferite, pentru ca in el nu vezi altceva decat un film obisnuit. Povestea calatoriei pe planeta Pandora trebuie vizionata si aflata la cinematograf.

Pe cat de sceptica am fost inainte de a vedea Avatar, pe atat de mult imi doresc acum sa revad Avatar.

Aleatoare

Se plang unii ca nu am mai scris nimic pe aici :)) Pai nu prea am ce, adica s-au intamplat multe si nimic. O sa incerc sa scriu ceva acum ca sa nu mai fie lumea trista. Lasand gluma la o parte, e placut sa stii ca lumea te citeste :D

Am constatat azi ca si la noi in tara incepe sa se intample ce se intampla in alte tari. Mi se da restul la ban. Adica, de cand avem roni in loc de lei (din 2005 parca) nu mi s-a intamplat. Ieri am primit restul complet, inclusiv cu 5 bani. Am zis ok, o fi vanzatoarea obligata sa imi dea asa, azi am cumparat ceva ce costa x,99 si am primit rest 1 ban. Niciodata nu am primit rest mai mic de 10 bani, pt ca niciodata nu aveau sa dea rest. Vorbind de vanzatori in general, am constatat ca acum de cand a dat criza in ei, au invatat sa vorbeasca frumos, sa te serveasca frumos, sa zambeasca si sa iti multumeasca ca ai trecut pe la ei chiar daca nu cumperi. Finally! La noi trebuie sa se intample dezastre ca sa ne comportam normal. Imi aduc aminte ca in acelasi magazin unde acum am intrat si angajatii mai aveau putin si imi carau si geaca, anul trecut era sa fim date afara pt ca eram (eu cu Ice) scrise rock (eu Amorphis, ea Metallica) si paream suspecte. Atat de suspecte incat bodyguardul a stat numai cu ochii pe noi.

Azi a nins, adica a nins toata noaptea. Cred ca inca ninge. Evidet ca azi a fost haos in Bucuresti. Ce nu inteleg eu niciodata in asemenea situatii este de ce nu gandeste lumea asa: "ai nametele cat casa pe drum = lasa masina acasa = omori un rid din fasha". Realitatea este: "Doamne fereste! Cum sa merg cu metroul? Nu, eu insist sa iau masina, sa claxonez pana mor, sa injur pana lesin pe toti de la primarie, sa derapez in pietoni. De ce sa ratez asa ceva? E noua distractie de iarna!" Cam asta s-a intamplat azi.
Iar unii soferi sunt atat de nesimtiti incat nu am cuvinte. Le-as da amenzi pana i-ar ustura dosul 3 generatii. Azi eram intr-o statie de autobuz si vine un Gigel nervos care conducea un microbuz, si da sa se suie e trotuar. Repet, eram in statie. De a dracu nu m-am miscat de pe trotuarul meu de pieton din statia de autobuz in care eram. Gigelul era sa ma loveasca, a dat inapoi, a derapat, dar a insistat sa se suie pe trotuar, nu m-am miscat, a dat geamul jos si mi-a zis: "Chiar nu poti sa te misti mai incolo?" I-am zis : "Nu! E statie!" A renuntat sa se urce pe trotuar dar s-a parcat langa trotuar, in statie. S-a dat jos si m-a injurat. Eu eram de vina! Si a venit autobuzul si din cauza lui a trebuit eu sa escaladez nametele ca sa ajung la autobuz. Sa nu ii intepi cauciucurile sau sa ii dai o cheie pe portiera unui nesimtit ca asta?

In rest, s-au dat Globurile de Aur. "Avatar" a luat glob pt cel mai bun regizor si cel mai bun film. Trebuie sa vad si eu "Avatar". Zice lumea de la Hollywood ca Avatar e urmatorul Titanic, adica o sa ia tzashpe mii de oscaruri. Vedem.

Am mai aflat azi ca exista 2 sold out-uri rockeristice. De unul stiam: AC/DC, sectorul Golden Circle (in fata scenei), sector care a fost suplimentat si care acum e sold out. Al doilea sold out este Chris Rea. Am bilet la ambele sold out-uri :D

Si atat.

La multi ani Adi Barar!

Azi implineste o varsta frumoasa si rotunda :).
Poza e luata de aici, unde exista si un interviu cu Adi Barar.

Vader / Marduk

Primul concert pe anul asta: 14.01.2010, ora 19, Studio Martin.
In Studio Martin n-am mai fost de mult, e foarte schimbat, mi-a placut cum arata, dar e la fel de mic. Nu stiu cate sute de oameni am fost! 200 poate? Oricum a fost plin.
Domnii Marduk sunt in turneu european, iar in tara noastra au cantat si la Cluj pe 13 ianuarie.

Au fost in deschidere 2 trupe: Sinate (din Noua Zeelanda) si Mastic Scum (din Austria) care canta trash/death. Vader canta death. Nu am inteles de ce Marduk, care canta black, si-a luat in turneu trupe death. Probabil ca sa iasa in evidenta.
Mi-au placut "astia mici". Mi-a placut mai mult Sinate decat Mastic Scum. Ideea e ca s-au chinuit si au fost aprecati de public.
Poze: Sinate si Mastic Scum.

Vader - i-am vazut prima data aseara, mi-am adus aminte de copilarie cand ne manifestam in rockoteci sau la petreceri pe piesele lor. Mi-a placut foarte mult. Nu au imbatranit inca. Mai au de zis. Brava. True fucking metal! Pacat ca sunetul nu s-a ridicat la nivelul lor, putea fi mai bun. Poze.

Marduk - hmm..... eu am venit pt Vader. Am ramas sa vad si Marduk pt ca am fost curioasa. Mi-a placut ca oamenii fac show. Adica una e sa ai o chitara de gat cand dai cu vocea (Vader) si alta e sa nu ai decat microfonul in mana/gura (Marduk). Sunetul a fost foarte bun la Marduk. Inca un plus. Dar.... (o sa ma injure toti blackerii acum) nu m-a impresionat black-ul niciodata, adica imi place, ascult, dar "nu sunt fan" (ca sa citez pe cineva) si, deci, pt mine euforia show-ului a tinut 30 de minute. Dupa jumatate de ora Marduk mi s-au parut monotoni, liniari, plictisitori. Dar s-au chinuit, au facut show, s-au auzit bine, au fost aclamati si aplaudati. Poze.

P.S. Am gasit azi (18.01.2010) o cronica pe metalhead. IN SFARSIT cineva care stie sa scrie, face si posteaza cronica pe site-ul ala!

Ce alţi artişti s-ar mai potrivi în guvern?

Un articol carcotas in evz de azi.

Culese din anunturile de job-uri

“Junior” – scriem asta in titlu ca sa fie clar cat platim, vin acuma si cerintele.
“Companie in plina dezvoltare” – ti-o bagam pe aia ca te platim doar la inceput prost pana ne ridicam.
“Conditii financiare la nivelul pietei” – e criza la toti nu numai la noi.
“Laptop de serviciu” – vei avea de lucru si acasa.
“Persoana cu capacitate de a lucra independent” - cum ziceam, vei avea de lucru si acasa.
“Abilitatea de a invata lucruri noi” – cum sa tragi de salariu doua luni, cum sa faci economie la mancare, etc.
“Pachet salarial motivant” - te motiveaza sa cauti in permanenta si altceva.
“Echipa tanara” – nu ne permitem decat studenti.
“Cu dorinta de autodepasire zilnica” – azi 8 ore la munca, maine 8.5, poimaine 9 etc.
“Telefon serviciu” - trebuie sa avem o metoda de a da de tine si sambata.
“Nascut in zodia Fecioara” – TF?
“Pasionat de domeniul IT” – sa aiba abilitatea de a instala saptamanal windowsul secretarei si la doua zile sa vada de ce nu merge imprimanta.
“Creativitate” – O sa mai faci si munca altora.
“Conditii de lucru la standarde occidentale” – Scaun cu spatar.
“Acces la cel mai performant software” – P2P.
“Mediu tanar si dinamic” – schimbam studentii in fiecare an.
“Program flexibil” – Se poate intinde oricat.
“Salarizare pe masura realizarilor profesionale” – noi ne facem ca platim, tu te faci ca muncesti.
“Simtul umorului” – mai ales in ziua de salariu.
“Mediu competitiv” – colegi care te sapa.
“Salariu motivant” – Mai mult pentru angajator (asta din urma e o specie de salariu foarte des intalnita, mai toti il ofera).

Un pusti plin de talent

The Illusionist

Intr-o lume in care nimic nu este ceea ce pare, un iluzionist si un comisar de politie se infrunta intr-o disputa a vointelor ce incearca sa traseze linia unde se sfarseste realitatea si unde incepe magia… stergand linia dintre putere si coruptie, iubire si devotament, vigilenta si manie, viata si moarte.

Un hipnotizant film despre magie, crima, dragoste si intriga petrecut candva in Viena sfarsitului de secol XIX.

Nu trebuie vizionat/privit superficial. Cine nu e atent la detalii o sa zica: „mda, alt film cu magii si iluzii”. Dar detaliile fac ca filmul sa fie iluzia perfecta.

Ceea ce parea o poveste penibila, calduta si emotionanta... a devenit cu cateva miscari rapide foarte rece si cinica.

Sherlock Holmes

Sherlock Holmes si-a construit reputatia dezlegand cele mai incalcite enigme. Cu ajutorul doctorului John Watson, colaboratorul sau de incredere, renumitul "detectiv consultant" a devenit indispensabil pentru descoperirea infractorilor de orice fel, bazandu-se fie pe puterea sa de observatie, pe deductia sa infailibila, fie, la nevoie, pe forta pumnului.
Dar acum, deasupra Londrei se aduna norii unei amenintari cu care Holmes nu s-a mai confruntat pana acum… dar pe care abia o asteapta.

Robert Downey Jr. il interpreteaza pe legendarul detectiv, Sherlock Holmes, iar Jude Law il interpreteaza pe Watson, aliatul dintotdeauna al lui Holmes.
Guy Ritchie pastreaza stereotipul personajului lui Sir Arthur Conan Doyle - un om excentric dar foarte inteligent - si reda umorul negru englezesc care este prezent in acest nou Sherlock Holmes.

Brothers

Doi frati, unul este eliberat din inchisoare dupa ce a comis un jaf armat, celalat este militar de cariera si detasat in Afganistan.

Acest film este aparent un remake al unui film danez care a avut aceeaşi poveste. Dar nu a avut Tobey Maguire şi Jake Gyllenhaal. Sincer, nu ma asteptam ca Tobey Maguire sa ma impresioneze, dar in filmul asta reuseste: ajunge in cele mai intunecate colturi ale sufletului sau pt ca se intoarce din Afganistan cu o grea si neimpartasita vinovatie.

Nu este un film anti-razboi.
Este un film foarte simplist. Nu are nimic ostentativ si nici efecte speciale. Dar acest film transmite un amalgam de emotii de la inceput: de la evolutia personajului lui Jake Gyllenhaal, la angoasa afisata de Natalie Portman, pana la durerea palpabila a lui Tobey Maguire. Toate se combina intr-o poveste foarte captivanta.

Coltul cu muzici prafuite 7

PARADISE LOST - AS I DIE (Album "Shades Of God" 1992).
E una din oldies but goodies and never die.

Nu o sa uit niciodata concertul Paradise Lost de la Bucuresti din iunie 1994 pe stadionul Dinamo mic, in cadrul decedatului festival Rock' (atunci Rock'94).
In ziua concertului am avut curiozitatea de a cerceta stadionul pt ca seara, la concert, vroiam sa stau in primul rand (unde am si stat de altfel). Avantajul de a locui in Stefan cel Mare :D.
Am intrat pe Dinamo mic si m-am trezit la un mini concert pt ca pe scena repeta Paradise Lost. Ii vedeam prima oara atat de aproape, am luat autografe de la toti iar Aaron Aedy si Nick Holmes m-au pupat. Era prea frumos.
Concertul a fost BESTIAL. Paradise Lost in 1994 a fost prima trupa pe val care venea la noi in tara; fusese lansat "Icon" in 1993.
Imi aduc aminte cum la primele acorduri As i Die a inceput ploaia si a tinut cat a tinut si piesa, la ultimul acord din As i Die s-a oprit.

Thousand Lakes

Am sfarsit anul cu Amorphis si "Towards and Against"; o sa incep anul tot cu Amorphis.