Hyvää Uutta Vuotta!

Am zis ca nu fac nici o retrospectiva a anului ce se termina azi dar, o sa fac pt ca am citit retrospectiva mea de anul trecut si ce speram de la anul asta. Interesant e ca numai una din dorinte mi s-a indeplinit, in rest a fost un an total haotic, total altfel decat celelalte, plin de neprevazut, trist, vesel, incantator, urat, intr-un singur cuvant neplictisitor.

Dorinta mea de anul trecut era sa vad Amorphis. Am revazut :). Sper sa revad si anul ce vine daca tot scot dvd si fac turneu :)



Ce nu am sperat ca se va intampla curand dar s-a intamplat anul asta a fost Norvegia. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez Finlanda. Anul asta a fost sa fie Norvegia. Dintre tarile nordice, Norvegia e pe locul 2 in preferinte. A fost cea mai frumoasa parte a anului. Sunt o nordica de cand ma stiu. Multa lume mi-a zis ca sunt "mai nordica" si, desi stiam, am constat ca este 100% asa cand am fost acolo. Visul este inca Finlanda. Poate anul viitor, cine stie? Cel mai mare vis e sa ii vad pe Amorphis live la ei acasa, in Finlanda.
In rest, personal a fost un an trist dar si cu surpize pozitive si negative de la cei prezenti de mult in viata mea si de la cei neprezenti mult timp in viata mea.
Social si rockeristic a fost un an bun: AMORPHIS, Manowar, Motorhead, Santana, Guano Apes. Anul viitor e promitator. Deja am bilet la Chris Rea si la AC/DC!!!!
Si atat.

LA MULTI ANI!

Towards and Against

Este piesa sfarsitului de an.


Amorphis - Towards and against
Asculta mai multe audio Muzica

Relatiile interpersonale

De ce despre relatiile interpersonale? Pt ca anul asta am trait cateva momente in care aceste relatii au avut de suferit, pozitiv sau negativ. Cand exista si pozitivul si negativul, poti scrie :). Doi oameni pe care ii cunosc de acelasi numar de ani si relatia mea din prezent cu ei m-au facut sa ma gandesc......
Orice relatie se bazeaza pe sentiment. Ca sa spui "x e prieten cu mine" sau "x nu mai e prieten cu mine", inseamna ca traiesti acea comunicare. M-am gandit mereu: Cum ne facem prietenii? De ce ii alegem numai pe x sau y si pe w nu? De ce x sau y ne aleg?
Se spune din popor ca "cine se aseamana se aduna". Corect si nu prea. Ca sa ne adunam, asa cum zice vorba, avem nevoie de celalalt pentru a ne confirma identitatea sau pentru a evalua critic atitudinile si comportamentele noastre. Prin celalalt ajungem sa ne cunoastem mai bine. Celalalt este imaginea noastra in oglinda, un alter-ego. In acelasi timp celalalt reprezinta un suport pentru fiecare dintre noi: ne influenteaza nivelul de aspiratii si ne imbogateste prin cunostintele sale si cultura sa, prin comportamentele si atitudinile sale intelectuale; ne ajuta sa depasim situatiile critice, ne impune idei prin autoritatea sa sau prin opozitia fata de unele dintre atitudinile si gesturile noastre inadecvate. La randul nostru oferim la fel celorlalti. Ne asemanam?
Dar, revin la sentiment: relatiile interpersonale se exprima prin cooperare sau socializare/cominicare, prin atractia fata de celalalt: iubire (atasament afectiv), ura (datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate) dar si prin solidaritate umana si angajament.
Interesant este ce se intampla cand nu exista comunicare. Aici exista 2 variante:
1. cunoastem cealalta persoana atat de bine incat avem impresia ca nu ne mai trebuie cuvinte. Se poate comunica fara ele. Exista astfel de "comunicare" si se poate comunica si asa, dar cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc.
2. cunoastem atat de bine persoana cealalta, vrem sa ii comunicam celuilalt dar avem impresia ca "nu putem". Repet: cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc.
Ce se intampla fara cuvinte? Indiferent de sentimente, de comunicarea sufleteasca sau vizuala, apar intrebarile si deci nesiguranta. La intrebari trebuie raspuns. Un raspuns se da verbal. Deci printr-o insiruire de cuvinte.

Meet Orianthi

Girl, Interrupted

Bazat pe jurnalul Susannei Kaysen (interpretata de Winona Ryder), filmul este povestea scurtei sederi a acesteia intr-un spital de boli mintale pt a se vindeca de ceea ce se numeste "limita tulburarii de personalitate".

Actiunea se petrece la sfarsitul anilor '60, si este povestea unei adolescente tipice, neinteleasa de parinti si societate pt ca refuza sa se conformeze in tiparele impuse. Din aceasta cauza este internata in spitalul de boli mintale pt "a se odihni". Aici o intalneste pe asistenta Valerie Owens (Whoopi Goldberg) si pe Lisa Rowe, una dinte paciente, sociopata, un fel de "sefa", care devine cea mai buna prietena a Sussanei (interpretata magistral de Angelina Jolie).

Intrand in aceasta "gasca" Susanna incepe sa creada ca intr-adevar este ceva in neregula cu ea. Descopara ca este de fapt o fiinta inchisa si se "vindeca", nu chiar usor, prin comunicare si exteriorizare: jurnal, desen, pictura.

Chris Rea

Chris Rea va sustine un concert la Bucuresti pe data de
6 februarie 2010 la Sala Palatului, spectacolul fiind inclus in turneul european de promovare a celui mai recent album al artistului: „Still So Far To Go – The Best Of Chris Rea”.
Mosul (cel care seamana foarte mult cu var-miu :)) ) mi-a facut cadou biletul la concert :D

Hyvää Joulua!

Craciun Fericit tuturor, plin de daruri multe si frumoase! :)

Ieri am fost in Parcul Tineretului sa vad Renii lui Mos Craciun (asa cum erau laudati pe un banner), adica sa vad un pic de Finlada. Sunt draguti, mici (pui), si cam tristi.
Mai erau o sanie si caluti, o cafea si ger :)

Dupa 20 de ani

21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti

StirileProTV.ro

Inglourious Basterds

N-am sa spun decat: e un film Quentin Tarantino si trebuie vazut.

Cred in Mos Craciun

Aseara am fost la un concert de colinde in Cismigiu, concert ce a avut loc in cadrul concertelor de craciun sub denumirea "Cred in Mos Craciun!". Foarte frumos Cismigiul amenajat de Oprescu (macar atat sa faca pt ca oricum ca primar nu a facut nimic, dar bradul din Cismigiu, Sania lui Mos Craciun cu reni si targul traditional sunt si mai frumoase acum ca a nins).

In cadrul concertelor de craciun organizate de PMB si ArCub, a cantat aseara Corul Natalis, din care face parte cea mai "cantacioasa" membra a gastii noastre, Magda, prietena lui Andrei. Corul e format din absolventi de Conservator, Magda fiind, in afara de soprana, si profa de muzica.
A fost foarte frumos, s-a auzit foarte bine spre deosebire de anul trecut, scena e aproape, atmosfera a fost intima, colindele frumoase ascultate pe ger si pe gheata :)

Si pt ca eram in Cismigiu, dupa concert am fost la un vin fiert ca sa ne dezghetam, in "La Biblioteca", locul unde pe vremuri chiar era biblioteca (era renumita Biblioteca din Cismigiu) acum bar. Am baut acel vin (naspa, dulce, fara scortisoara), am ascultat colinde si a fost placut pana a inceput karaoke-le si a inceput si distractia. Ni s-a adus lista cu piesele si ni s-a spus ca putem cere si ce nu e pe lista. Andrei a vrut AC/DC - "Highway to Hell" si a cantat chiar bine, cred ca si-a facut incalzirea pt 16 mai 2010 :)). Pe lista era si Cargo - "Ploaia" si Andrei mi-a zis: "Uite, e si Cargo, canti nu?" si am zis "Nu" si m-am fofilat si am scapat pana la urma de cantat :)). Dupa Andrei si AC/DC, a cantat Stefan Jimi Hendrix - "Wild Thing" (foarte bine) si bineninteles Magda, care nu s-a putut fofila, a cantat Natalie Imbruglia - "Torn".
Ningea cand am plecat, erau aleile din Cismigiu albe si necalcate, le-am calcat eu, unde era nametele mai mare acolo eram si eu :)). Am mers pe jos pana acasa de la Victoriei si am ajuns un Om de Zapada blond in fata usii :))

Zorro

Fiecare generatie isi are eroii ei.
Daca acum este Jack Sparrow, cand eram eu/noi mica/mici era Zorro (care in spaniola inseamna vulpe). Cine nu isi aduce aminte de Alain Delon in rolul lui Zorro? De frumosul, misteriosul, justitiarul imbracat in negru, ascuns sub celebra masca si invaluit in pelerina?
Mi-am adus aminte aseara de personaj si filemele care mi-au placut.
In afara de "Zorro" si Alain Delon (1975), au mai fost:
- "The Mask of Zorro"(1998) si Anthony Hopkins + Antonio Banderas si
- "The Legend of Zorro" (2005) si Antonio Banderas, continuare a celui din 1998.
Aseara l-am revazut pe ultimul la tv si mi-am adus aminte de toate, mai ales de cel cu Alain Delon.

Ninge

Ninge incet, incet.......
Imi era dor de iarna, de albul imaculat al zapezii proaspat cazute, de mirosul rece al iernii, de zapada pufoasa.

AC/DC la anul in Bucuresti!

De data asta e pe bune pt ca scrie la ei pe site; este primul concert anuntat:

16 May 2010

Bucharest

RO

Piata Constitutiei

Update ora 11:24, 16.12.2009:
AM BILEEEEEET LA AC/DC !!!!!!!!!!!!!!! :D
Celelalte 2: 1 Ice si 1 var-miu.

CARGO - 11.12.2009, Club Hush, Pitesti

Am planuit drumul asta de miercuri si, ieri, eu si a mea prietena Ice, la ora 19:30 am sarit in masina si am plecat. Am dat de nelipsitul balamuc de vineri seara din Bucuresti de 3 ori. Ne-a luat o ora sa iesim din capitala blocata dar si cand am iesit........ 130-140 km/h direct :)

S-a schimbat un pic ca aranjament clubul, dar ca amosfera e la fel de fain. Lumea chiar daca sta la mese, se manifesta. La fel ca anul trecut, la sfarsitul concertului, au fost bisati. De data asta de 2 ori. Cred ca mai cantau 3 ore daca era dupa cei prezenti :). Am aflat de la unii membrii ai trupei ca joi nu a fost asa fain ca ieri, probabil pt ca joi nu au venit unii din Bucuresti :P

Concertul a fost ok, mi-a placut, dar (exista doi "dar"):
1. Degeaba tu dai tot din tine daca sunetul nu te ajuta, degeaba canti bine daca lumea nu se poate manifesta cum ar vrea sa se manifeste pt ca e lipita de scaune si deci, atmosfera care ar trebui sa fie nu prea este.
2. Nu le poti avea mereu pe toate.
Aseara nu a fost atat de frumos ca in Laptarie, dar a fost frumos, pt ca acest concert si iesirea asta la Pitesti au avut alte chestii pe care concertul din Laptarie si Bucurestiul nu le-au avut.

Primul exemplu: colindele! Au inceput cu colinde. Mi-a placut si m-a distrat ca lumea a fost surprinsa. Probabil multi dintre cei prezenti ieri habar nu au ca acei rockeri de pe scena din fata lor au 2 albume de colinde scoase. Mi-a placut foarte mult "O ce veste minunata". Multe aplauze pt Baciu.
Al doilea exemplu: ERATA! A fost pe lista si s-a si cantat.
Al treilea exemplu: pozele! Am venit pregatita sa fac poze pt ca stiam ca o sa stau jos si deci ma pot manifesta cu camera foto asa cum doresc fara sa ma deranjeze nimeni. Asa ca le-am bagat multe blituri in ochi si am facut multa yoga in fata scenei ca sa prind ce vroiam sa prind :))
Al patrulea exemplu: schimbul intre Baciu si Alin la "Nu mai am tigari". S-a mai intamplat anul trecut la Arad dar acolo nu s-a auzit la fel de bine cum s-a auzit aseara.
Al cincilea exemplu: ninsoarea de pe autostrada! A nins frumos si linistit si am putut sa ne intoarcem cu aproximativ aceeasi viteza in Bucuresti. Ni s-a spus cand am plecat: "Drum bun, sa fiti cuminti, sa nu fiti cuminti, aveti grija cum mergeti, maxim 130 de autostrada!" :)). Am mers cu 120, deci am fost cuminti :))

CIRQUE DU SOLEIL

Am avut in seara asta sansa, probabil unica in viata, de a-i vedea live la Bucuresti, la Sala Polivalenta, in cadru privat, la o petrecere data de Romtelecom pt clientii sai business.
Cred ca este prima data, de cand scriu pe acest blog al meu, cand se intampla sa nu am cuvintele la mine.
SUPERB!!! Sa ii vezi live este extraordinar si incredibil pt ca asisti la un spectacol de arta si circ. Cirque du Soleil prin asta au devenit celebri: au combinat arta (baletul si teatrul) cu circul. Sunt deosebit de gratiosi in toate miscarile si la fel de expresivi in fiecare moment al intregului show. Partile de circ sunt atat de grele si spectaculoase si sunt executate cu atata gratie incat te lasa fara rasuflare. Sau fara cuvinte, cum sunt eu acum.

Eric Clapton si Steve Winwood la Bucuresti!

Chitaristul britanic Eric Clapton (64 de ani) şi compatriotul său, muzicianul şi compozitorul Steve Winwood (61 de ani), vor susţine, pe 11 iunie 2010, un concert pe Stadionul Naţional de Rugby „Iolanda Balaş Soter” din Bucureşti.

Spectacolul din Romania face parte din turneul european al duoului britanic, care va debuta pe 18 februarie anul viitor, în New York, S.U.A., şi se va încheia pe 13 iunie, în Istanbul, Turcia.

Agonie si Extaz

Aseara am terminat de citit "Agonie si Extaz" - Irving Stone, o carte din care, pe langa biografia lui Michelangelo Buonarroti, poti afla ca oricat de grele ar fi provocarile vietii, orice se poate dobandi prin munca si vointa; o carte care are ca tema fundamentala ideea ca "atunci cand iti doresti din adancul sufletului ceva, tot universul conspira la indeplinirea dorintelor tale".

"Agonie si Extaz" este o carte completa; nu este numai biografia unui mare geniu, Michelangelo, este si o poveste, o opera de arta inchinata artei, o incursiune in lumea artistilor din epoca Renasterii italiene: Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Botticelli, Rafael, Brunelleschi, Donatello, Bramante, alaturi de papa Iulius al II-lea, Papa Leon al X-lea, Girolamo Savonarola, familia de Medici.
Agonia si extazul sunt coordonatele vietii lui Michelangelo, trairile sale penduland mereu intre acestea pana in ultima clipa a vietii sale.
Michelangelo traieste cu maxima intensitate dragostea pentru marmura. Pasiunea sa pentru marmura a constituit puterea ce i-a ghidat existenta spre cele mai nebanuite experiente. Descurajat de familie, complexat de aspectul sau fizic, inconjurat pretutindeni de obstacole, Michelangelo a scos la iveala o ambitie supraomeneasca si un caracter ce i-au asigurat nemurirea artistica.
"Agonie si extaz" a reusit sa cuprinda toate elementele vietii complexe ale artitstului: arta, creatia, iubirea, familia, planul social, politica, religia.

Mi-a placut pentru ca a reusit sa surprinda cele mai frumoase detalii ale unei vieti; pentru ca este o carte ce se bazeaza in primul rand pe capacitatea cititorului de a-si imagina; pentru ca m-a facut sa traiesc impreuna cu Michelangelo si agonia si extazul.

Barurile/cluburile rock

Am vrut sa scriu de mult despre ce o sa scriu acum numai ca am intalnit un club/bar care nu se integra in descriere. Acum ca el nu mai exista, pot scrie (ma refer la Hala de Muzica).
Am niste prieteni foarte pretentiosi, care nu doresc sa iasa la bere/suc decat in baruri/cluburi rock. Din aceasta cauza ieri am fost in noul The Jack, cel care s-a mutat de pe Grivitei pe Cotroceni. Misto locul desi e mult mai mic decat ce era inainte. Ce nu mi-a placut si nu imi place in nici o carciuma/bar/club rock este ca dupa ce il parasesti puti ca o scrumiera. Nu am inteles si nu inteleg asta. Ice zicea ieri ca "poate am devenit noi mai pretentioase". Poate. Pt ca acum 10 ani nu aveai pretentii prea mari, era bine ca erau (si erau mai multe ca azi) dar azi ai pretentia sa respiri macar daca tot o sa puti ca o scrumiera cand pleci. Sa le iau in ordine:

1. LMC (Live Metal Club) - supranumit si hangarul mortii, cel mai bomba dintre toate. Mi s-a facut rau odata acolo si am zis ca nu mai calc. M-am tinut de promisiune. Mult fum, boxe proaste, muzica data infernal de tare. De ceva vreme "live" din denumire e si pe bune: se mai si canta.

2. Suburbia - o bomba mica si afumata unde se canta. Am fost la concert Vita de Vie si Habar. Mi s-a facut rau si aici. Era ceata de fum. La fel, am zis ca nu mai calc si o sa ma tin de cuvant.

3. HH (Heaven and Hell) - la fel de mult fum, la fel de tare muzica, tre' sa urli ca sa te intelegi cu cel de langa tine, tot ca scrumiera de pe masa mirosi dupa. Exista un geam care, insa, nu se deschide decat cand au chef cei de la bar. De obicei nu au chef.

4. noul The Jack. Cel mai misto pana acum, muzica faina si la volum decent incat sa te intelegi cu cel de la masa vorbind, nu tipand sau urland, dar la fel de fum (aseara m-au usturat ochii). E singurul defect, in afara de faptul ca e mic.

Repet: nu inteleg de ce nu exista aerisire si in cluburile/barurile astea, de ce el patronul/proprietarul de carciuma rock nu doreste ca acei rockeri care ii sunt clienti sa poata respira.

Before The Dawn

Pe domnii astia originari din Finlanda i-am vazut in dechidere la Amorphis. Unii care au fost curiosi sa afle despre ei, au ascultat si mi-au zis ca o sa imi placa, altii (a se citi prietena mea Ice), au insistat ca o sa imi placa. Eu am zis sceptica un "mda bine" si am asteptat sa aud/vad live. Live m-am indragostit! Muzica + show + atitudine = love! :))
A fost dulce Lars Eikind (bass si clean vocals) cand, surprins de primire si aplauze indelungate si zgomotoase, a zis: "Thank you! We are from Finland too."
De cand i-am vazut live deschizand pt Amorphis, sunt fan! Nu ma asteptam sa imi placa asa mult, de mult nu m-a dat pe spate o trupa noua (desi ea exista de 10 ani).

Nedumerire

Am mai scris eu aici ca am momente cand ma fixez pe o melodie si o ascult pana ma plictisesc si imi stresez maxim toti vecinii :D
Acum respectiva fixatie e Spiritus Sanctus. Ce fericire ca s-a inventat butonul repeat :))
Si cum ieri eram cu geamul deschis si mi-am rearanjat biblioteca (cand fac orice activitate casnica nu am spor fara muzica, data tare de obicei), am auzit-o pe cea mai baba dintre vecinele mele comentand siderata ca domne, cum se poate sa fie un cantec religios pus pe o muzica satanista? Cum se numeste asta? Am scos capul pe geam si i-am zis: se numeste CARGO! :))


Cargo - Spiritus Sanctus
Asculta mai multe audio Muzica