Relatiile interpersonale

De ce despre relatiile interpersonale? Pt ca anul asta am trait cateva momente in care aceste relatii au avut de suferit, pozitiv sau negativ. Cand exista si pozitivul si negativul, poti scrie :). Doi oameni pe care ii cunosc de acelasi numar de ani si relatia mea din prezent cu ei m-au facut sa ma gandesc......
Orice relatie se bazeaza pe sentiment. Ca sa spui "x e prieten cu mine" sau "x nu mai e prieten cu mine", inseamna ca traiesti acea comunicare. M-am gandit mereu: Cum ne facem prietenii? De ce ii alegem numai pe x sau y si pe w nu? De ce x sau y ne aleg?
Se spune din popor ca "cine se aseamana se aduna". Corect si nu prea. Ca sa ne adunam, asa cum zice vorba, avem nevoie de celalalt pentru a ne confirma identitatea sau pentru a evalua critic atitudinile si comportamentele noastre. Prin celalalt ajungem sa ne cunoastem mai bine. Celalalt este imaginea noastra in oglinda, un alter-ego. In acelasi timp celalalt reprezinta un suport pentru fiecare dintre noi: ne influenteaza nivelul de aspiratii si ne imbogateste prin cunostintele sale si cultura sa, prin comportamentele si atitudinile sale intelectuale; ne ajuta sa depasim situatiile critice, ne impune idei prin autoritatea sa sau prin opozitia fata de unele dintre atitudinile si gesturile noastre inadecvate. La randul nostru oferim la fel celorlalti. Ne asemanam?
Dar, revin la sentiment: relatiile interpersonale se exprima prin cooperare sau socializare/cominicare, prin atractia fata de celalalt: iubire (atasament afectiv), ura (datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate) dar si prin solidaritate umana si angajament.
Interesant este ce se intampla cand nu exista comunicare. Aici exista 2 variante:
1. cunoastem cealalta persoana atat de bine incat avem impresia ca nu ne mai trebuie cuvinte. Se poate comunica fara ele. Exista astfel de "comunicare" si se poate comunica si asa, dar cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc.
2. cunoastem atat de bine persoana cealalta, vrem sa ii comunicam celuilalt dar avem impresia ca "nu putem". Repet: cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc.
Ce se intampla fara cuvinte? Indiferent de sentimente, de comunicarea sufleteasca sau vizuala, apar intrebarile si deci nesiguranta. La intrebari trebuie raspuns. Un raspuns se da verbal. Deci printr-o insiruire de cuvinte.