sâmbătă, 11 februarie 2023

Recenzie videoclip Cargo - "Cruce-n Destin"

Textul piesei in sine este dark si medieval si am fost curioasa cum va fi pusa in imagini povestea din text pentru ca la capitolul asta (ilustrarea video a povestii) Cargo nu prea a stat bine mai mereu. 

De data asta a iesit foarte bine. Clipul este dark si medieval asa cum este si piesa dar cu un adaos de modern la care nu ma asteptam si care se potriveste perfect cu textul. 

Cargo este la fel de dark. Prezentarea trupei este bestiala. Nu poti spune o poveste dark daca nu esti dark. Felicitari celor care au avut ideea asta si felicitari tuturor celor care au lucrat ca acest clip (camera, lumini, costume, actori, scenariu) sa iasa atat de misto.  

Next Level Tattoos Costi este firul modern care coase povestea medievala de la primul vers: "...piele batuta", urmat de alte franturi din text: "apocalipsa in culori", "astre pictate" "pe corp impletiti".

Textul si clipul au in centru sarpele. "Blazon renăscut din suflet senin, împroșcat cu venin" este scris in refren. 

In toate culturile, simbolismul sarpelui este unul dintre cele mai complexe, reunind semnificatii contradictorii: viata si moarte, lumina si intuneric, sacru si profan, vizibil si invizibil, materie si spirit, teluric si celest, inceput si sfarsit, finit si infinit. 

In mitologia romaneasca, sarpele este, de cele mai multe ori, un simbol malefic, ca urmare a greselii originare. El apare, in aceasta ipostaza, in basme, balade, colinde sau descantece. In majoritatea credintelor populare se considera ca sarpele trebuie omorat, prin taierea capului, deoarece acolo sunt stranse puterile lui malefice.

Povestea video se incheie absolut bestial cu sfarsitul textului piesei "Iti port pe piele soarta", cu Costi continuand sa tatueze, si cu fata medievala "renascuta" in timpuri moderne cu un sarpe tatuat pe antebratul drept. 

FELICITARI CARGO! A trecut ceva timp de cand am scris atat de mut despre ceva realizat de voi! BRAVO!

Mai jos aveti clipul:



duminică, 17 iulie 2022

Cargo în Berăria H

Am văzut in sfârșit Cargo, după 4 ani.
Și m-am bucurat mai munt ca de obicei. 

Mi-a fost dor de Cargo, de concertele lor, de palavrele cu membrii trupei de dupa concert si mi-a fost foarte dor sa ma bucur în fata scenei. Nimic nu se compara cu bucuria din fata scenei. Am cantat si țopăit tot concertul ca acum 30 de ani 😄. Nimic nu s-a schimbat 😁.

Am fost curioasa despre David Cristian. Acest copil, la 17 ani, si-a întrecut profesorul și e integrat perfect în trupa. Bravo! 

Micile probleme tehnice le-am ignorat.

Am ascultat live, de 2 ori, noua piesa "Cruce'n Destin" care e bestială! Supărată cum îmi place mie (finally!). Are peste 5 minute si NU e plictisitoare pt ca are ruperi de ritm atât de mișto făcute, textul e atât de mistic (ca in vechile piese Cargo), solouri si voce. 
Vocea.... joasele alea ale lui Baciu...  LOVE IT! 

Mai vin in Romania in octombrie dar Cargo se duce in Canada în octombrie.

luni, 13 iunie 2022

Pandișpan cu vișine

8 oua, 200 g zahar, 50 ml de ulei, 250 g faina, 2 lingurițe zahar vanilat, coaja de la o lamaie, sare, 400 g visine congelate.

Vișinele se pun intr-o sita si se lasă la dezghețat.

Se bat albusurile spuma, se adauga apoi zaharul si se mixeaza in continuare pana ce se obtine o spuma tare, densa si lucioasa. Se adauga treptat galbenusurile, zaharul vanilat, sarea si coaja de lamaie. Apoi se pune mixerul pe turatie mai mica si se adauga treptat jumatate din faina, uleiul si apoi cealalta jumatate de faina. 

Intr-o tava tapetata cu hartie de copt se intinde aluatul. 
Visinele (care nu s-au dezghetat in totalitate) se adauga peste aluat bucata cu bucata. Unele se „arunca” mai de sus, pentru a ajunge mai adanc in aluat si altele mai de jos, pentru a ramane la suprafata. Astfel vom avea visine in toata grosimea prajiturii.

Se coace la 180°, timp de 35 de minute.

duminică, 30 ianuarie 2022

Chec cu portocale

5 oua, zeama de la 2 portocale, coaja de la o portocala, 300 g faina, 200 g zahar, 1 lingurita praf de copt, 4 linguri ulei, 2 plicuri (2 lingurite) zahar vanilat, sare.

Se separa ouale. Albusurile se bat impreuna cu sarea pana cand compozitia nu mai este lichida dar este lucioasa. Se adauga zaharul si zaharul vanilat si se mixeaza pana se incorporeaza zaharul.

Galbenusurile se amesteca cu uleiul, zeama si coaja de porticale si se toarna peste albusuri amestecand de jos in sus cu spatula sau la robot.

Faina se cerne si se amesteca cu praful de copt. Se pune peste amestecul de albusuri si galbenusuri, amestecand de jos in sus pana faina este bine incorporata.

Punem compozitia in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si o coacem, in cuptorul preincalzit la 200 grade, timp de 40 min.
Dupa 35 de min, daca prajitura este rumena, verificati cu scobitoarea. E posibil sa se coaca mai repede (depinde de cuptor).

Glazura este ciocolata topita.

Pofta buna!

luni, 24 mai 2021

Portokalopita

Sirop

  • 350 ml apa

  • 400 g zahar

  • zeama de la 1 portocala


Portokalopita

  • 5 oua

  • 100 g zahar

  • coaja de la o portocala

  • zeama de la 2 portocale

  • 1 plic zahar vanilat

  • 1plic praf de copt

  • 280 g iaurt grecesc

  • 180 ml ulei masline

  • 400 g foi placinta (eu am folosit Yufka)


Mod de preparare sirop:

Puneti intr-un vas apa cu zaharul si zeama de portocala. Lasati sa fiarba aproximativ 8 -10 minute si apoi lasati la racit.

Mod de preparare Portokalopita:

Taiati foile de placinta fideluta si puneti-le intr-o tava la uscat.

Intr-un bol, adaugati ouale, zaharul, coaja rasa de portocala, zeama de portocale, zaharul vanilinat, praful de copt, iaurtul grecesc si uleiul de masline. Mixati bine totul cateva minute.

Ungeti un vas termorezistent cu ulei si adaugati foile de placinta taiete fideluta. Adaugati amestecul pregatit mai devreme si presati bine cu ajutorul unei linguri.

Coaceti in cuptorul preincalzit, la 180 °C, timp de 40-45 minute sau pana se rumeneste frumos. Scoateti si insiropati imediat. Mai pastrati putin sirop pentru a turna atunci cand serviti, daca doriti.

Lasati plăcinta sa se raceasca cateva ore. Pofta buna!


marți, 9 martie 2021

"Absurdul din nou a invins"


Nu am scris nimic pana acum pentru ca nu mi-am gasit cuvintele. Inca imi e greu sa le gasesc, sa fiu coerenta. Eu, cea cu cuvintele mereu la mine, am ramas brusc fara ele in dimineata zilei de ieri, cand am deschis facebook-ul si am citit ca ai plecat dintre noi Adi. 

Am trait ieri un amalgam de sentimente. Am citit toate articolele din presa si tot ce s-a scris pe facebook, am plans, am refuzat sa cred. 

Acum o sa scriu despre mine, despre tine si despre trupa pe care tu ai format-o si pe care eu o iubesc de la varsta de 15 ani, de cand am vazut primul concert Cargo la Sala Polivalenta din Bucuresti.
Tu si Cargo faceti parte din adolescenta si maturitatea mea; am trait atatea momente unice, atatea concerte bestiale peste tot in tara, atatea povesti frumoase, timp de 30 de ani. 

"Cel mai mare fan Cargo" am fost numita de catre tine, pe scena din Laptarie, de ziua mea. Nu stiu daca stiai ca era ziua mea, dar era, si faptul ca m-ai chemat pe scena si m-ai numit "Cel mai mare fan Cargo" in fata publicului din care faceam parte, a fost unul dintre cadourile speciale.
Am atatea amintiri frumoase cu tine si Cargo incat imi e greu sa mi le amintesc pe toate acum. 
Pentru ele iti multumesc. Iti multumesc si pentru ca voi m-ati considerat prietena voastra, nu doar fanul vostru. 
"Tu esti prietena noastra" am auzit de nenumarate ori de la tine si ceilalti colegi de trupa.

Te-am vazut ultima data la Cargo 33, cel mai frumos concert. Am venit special din Norvegia pentru el. Te-am imbratisat in culise si ti-am spus, cand am plecat, ca sper sa ne revedem curand. Si, dupa 3 ani, aflu cu stupoare ca nu va mai fi posibil. Iar asta doare.
Dar tu ramai in inima si amintirile mele.
Multumesc inca o data pentru acesti ani bestiali petrecuti cu tine si Cargo, pentru amintiri, pentru poveste.

Poza este facuta in 2000 la Sala Palatului. Este singura poza cu noi pe care o am in Norvegia. 

sâmbătă, 5 decembrie 2020

"Respectul" Romaniei pentru cetatenii ei din diaspora

Eu, ca multi alti romani, m-am inscris pentru a vota prin corespondenta.

De data asta, plicul a fost trimis suspect de tarziu din Romania si a facut pe drum 7 zile. Am votat in aceeasi zi in care am primit plicul, pe 19 noiembrie. Surpriza: acum 2 zile am primit mail in care sunt anuntata ca votul meu NU a fost validat pt ca nu a a juns la timp!!!!

Pentru ca inapoi spre Romania plicul a facut 15 zile (15!!!!) pe drum!

Ok zic, lasa ca o sa caut unde o sa fie sectia de votare in Kristiansand.

Surpriza 2: pe site-ul consulatului nu figureaza sectie in Kristiansand. Cea mai apropiatra sectie de votare este la Oslo, oras in lockdown pe motiv de covid. Deosebit. Deci mi-am luat gandul de la votare.

Surpriza 3: suna telefonul azi, cineva din Kristiansand imi zice «Mergi la vot!». Raman perplexa: «Ha? Unde?». Aflu ca se voteaza in centrul Kristiansandului, la parterul unei case, langa o pizzerie. Am intrebat de unde stie. A aflat in acelasi mod in care am aflat si eu: i-a zis cineva. Telefonul fara fir.

Iau CI-ul, sar in masina, parchez in oras, trec pe langa respectiva intrare. Nici un semn, nimic. Sun persosana care mi-a dat pontul ca sa intreb unde e locatia, aflu ca am trecut pe langa ea. Pe un panou in fata intrarii neluminate, se afla lipita cu scoci, o foaie A4 pusa intr-un chilot de plastic, pe care era scris ca acolo este sectia de votare. Intru, ma intampina un tip simpatic cu piercinguri si cu accent ardelenesc, imi scriu numele pe lista, ma dezinfectez, pun masca, intru.

Si acum incepe povestea cu nervi.

Aflu ca CI-ul nu e suficient. Ca imi trebuie dovada rezidentei. Ca nu pot vota daca nu am adresa, ca ei vor sa stie adresa. Mi se cere pasaport. Raman perplexa. Le spun ca am pasaport nou, schimbat in 2019, ca nu exista adresa in pasaportul meu. Si pana la urma ce adresa vreti: cea din NO sau cea din RO? Le spun ca am CI-ul, unde e trecuta adresa din RO. Ei zic ca nu, ca tre sa am actul de rezidenta sau atestul de la Evidenta Populatiei din NO.

Bai frate: pai hotarati-va! Le zic inca o data ca nu am acte la mine. Am permisul auto la mine, permis norvegian pe care il poti avea DOAR daca esti rezident. Le-am zis ca eu am facut scoala auto aici si nu puteam sa fac asta daca nu eram rezident in Norvegia. Nimic. Presedintele o tot dadea cu pasaportul, o tanti isterica flutura cele 2 acte (rezidenta si dovada adresei din NO). Imi venea sa o intreb: «Un dosar cu sina nu doriti?». Habar nu aveau ce vor de la tine, repetau ca cd-ul zgariat ca trebuie aia si aia, nu ascultau nici un argument.

Nu m-a intrebat nimeni daca am cu mine CI-ul, cel mai important act cu care poti vota! M-am enervat asa de tare incat le-am zis ca eu am votat deja, ca am primit mesaj ca votul meu nu a fost validat si de aceea m-am deplasat. Le-am aruncat (la propriu) CI-ul pe masa si le-am zis sa verifice. Au ramas blocati la modul ca nu stiau ce sa faca! Intr-un final se scaneaza CI-ul, e verde (deci ok) si urmeaza intrebarea soc venita de la unul dintre cei din comisie catre presedinte: «Si acum ce facem?».

Pe bune???? Acum imi dai stampila aia si ma lasi sa imi exercit dreptul de vot!

luni, 20 iulie 2020

Prajitura cu cirese


Am avut cateva cirese in frigider pe care nu le-am mancat pt ca erau cam acre. Asa ca m-am gandit sa fac o prajitura cu ele. Nu au fost cam multe. Mi-ar fi placut sa fie mai multe. Daca aveti mai multe, puteti pune. Eu am avut cam 2 pumni de cirese medii.

In afara de cirese, mai trebuie:
- 5 oua
- 200 g faina
- 200 g zahar
- 1 lingurita praf de copt
- 4 linguri ulei
- 2 plicuri (2 lingurite) zahar vanilat
- sare

Se separa ouale. Albusurile se bat impreuna cu sarea pana cand compozitia nu mai este lichida dar este lucioasa. Se adauga zaharul si zaharul vanilat si se mixeaza pana se incorporeaza zaharul.

Galbenusurile se amesteca cu uleiul si se toarna peste albusuri amestecand de jos in sus cu spatula sau la robot.

Faina se cerne si se amesteca cu praful de copt. Se pune peste amestecul de albusuri si galbenusuri, amestecand de jos in sus pana faina este bine incorporata.

Ciresele fara samburi se pun intregi in compozitie si se amesteca cu grija.

Punem compozitia in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, o ornam cu fulgi de ciocolata si o coacem, in cuptorul preincalzit la 200 grade, timp de 40 min.
Dupa 35 de min, daca prajitura este rumena, verificati cu scobitoarea. E posibil sa se coaca mai repede (depinde de cuptor).

Pofta buna!

marți, 18 februarie 2020

Pasta Bolognese cu piept de pui


Am facut astazi, in cea mai mare viteza, cele mai bune paste bolognese de pana acum.
Viteza s-a datorat faptului ca, abia venita de la sala, eram foarte flamanda :).

Am folosit:
- 2 bucati piept pui
- paste
- parmigiano ras
- 2 catei usturoi
- piper (5 peppers)
- sare
- ulei
- oregano uscat
- coriandru uscat
- praf de usturoi

Nu am cantitati de dat. Am folosit cantitatile dupa gust si dupa ochi.

Prima data perpelim bucatile de pui intregi, pana prind o culoare frumoasa. Nu le gatim. Scoatem puiul din tigaie si il lasam la racit. Dupa ce s-a racit taiem bucatile de iept de pui in felii subtiri. Feliile, la randul lor, le taiem in bucati mici ca pentru salata.

Punem pastele la fiert. Le fierbem exact cat timp e scris pe ambalaj. Trebuie sa ramana al dente. Scurgem pastele bine.

Facem sosul dintr-o conserva de rosii taiate Mutti, sare, piper si usturoiul taiat felii subtiri. Gatim sosul 15 minute. Adaugam pastele. Amestecam si gatim pana pastele se integreaza in sos. Adaugam piper si parmigiano ras dupa gust. Mie imi place mai iute si imi place cu mai mult parmigiano. Amestecam. Cand parmigiano este integrat in sos, adaugam puiul, coriandrul si oregano. Amestecam din nou. Gatim pana puiul absoarme sosul iar acesta mai scade. Adaugam praful de usturoi. Amestecam 1 minut pe foc. Gustam de fiecare data dupa ce adaugam ingrediente.

Servim cu parmigiano ras deasupra.
Pofta buna.

duminică, 9 februarie 2020

Placinta cu branza de vaci


Locuiesc de 10 ani in Norvegia si in tot acest timp nu am mancat o placinta cu branza care sa aibe gustul de acasa. Am avut o tentativa anul trecut, a fost facuta cu foietaj dar nu a iesit prea buna. 
Motivul principal este lipsa branzei de vaci. In Norvegia nu exista asa ceva. Norocul nostru, al est-europenilor, este ca s-a deschis un magazin cu produse din zona de est a Europei, patronul e din Chisinau si putem gasi branza de vaci. De data asta am folosit branza de vaci ruseasca. Foarte buna. Nu atat de cremoasa ca a noastra, dar buna. Foile le-am cumparat de la magazinul arabesc. Sunt foi de strudel/baclava.
Asa ca placinta mea cu branza este internationala :)).

Ingredeientele sunt:


 - 1 pachet foi de placinta

 - 1 kg branza de vaci
 - 6 oua
 - 8 linguri zahar (Cantitatea de zahar depinde foarte mult de zaharul folosit si de cat de dulce preferati sa fie placinta. Eu folosesc la toate prajiturile bakesukker/baking sugar, care e mai fin decat zaharul normal si nu atat de dulce)
 - 3 pliculete zahar vanilat
 - ulei pentru uns foile şi tava
 - 3-4 linguri faina (Faina este optionala. Compozitia nu trebuie sa fie lichida. Daca este prea lichida, adaugam faina, cate o lingura, treptat)

Se împart foile în trei părţi. Fiecare parte trebuie sa fie alcătuită din câte 5 foi.


Branza se sfarama ușor cu furculiţa, se amesteca cu ouale și zaharul. Se poate chiar mixa compoziția. Eu am mixat-o la robot. Se adauga faina, cate o ligura treptat.

In tava unsa cu puţin ulei se aseaza stratul de baza din cele 5 foi unse fiecare cu foarte puţin ulei, apoi se toarna jumatate din cantitatea de branză, se pun alte 5 foi unse cu ulei, restul de brânza si a treia parte de foi, unse cu ulei fiecare.
Se taie plăcinta. Se coace la 200 de grade timp de 30 min sau pana cand se rumeneste frumos.

A iesit perfect si are gusrtul pe care il stiu! Pofta buna!

duminică, 26 ianuarie 2020

Orange cupcackes


Am primit cadou de craciun o carte cu retete de cupcackes. Si asa a inceput aventura mea cu cupcackes-urile :)).

Azi am facut orange cupcackes. Portocala a devenit unul din fructele mele preferate. Nu imi aduc aminte sa fi mancat atatea portcale cand eram in Romania. Dar aici manac si cate 3 deodata, in loc de o masa :)).

Reteta este foarte simpla. Am folosit:
- 115 g unt moale (moale inseamna ca am lasat untul nesarat la temperatura camerei pana a devenit mai moale si usor de mixat cu celelalte ingrediente)
- 115 g zahar
- coaja de la o portocala medie
- 2 oua batute
- 115 g faina
- 1 lingurita praf de copt

Este foarte important sa masuram exact cantitatile.

Prima data setam cuptorul la 180 grade si punem foile in tava. Tava mea este o tava medie, cu 12 gauri.
Punem untul, zaharul, si coaja de portocale intr-un bol/castron mare si amestecam cu mixerul pana compozitia devine usoara si aerisita. Adaugam treptat ouale. Mixam. La sfarsit adaugam faina (data prin sita inainte) si praful de copt. Mixam pana aluatul cade de pe lingura de metal cu care urmează să il punem in forme . Daca aluatul este prea consistent, adaugam o lingurita de lapte, nu mai mult. (Laptele nu e trecut in reteta, dar eu am pus o lingurita de lapte pentru ca aluatul era prea consistent) :).
Punem aluatul in forme si il coacem 15-20 min (eu l-am copt 18 min).

Scoatem tava din cuptor si lasam cupcackes-urile in tava inca 10 minute. Dupa 10 minute le scoatem cu grija din tava si le punem pe un gratar ca sa se raceasca complet.

Dupa ce s-au racit complet, le decoram daca vrem. Eu am vrut. Am folosit un pic de zahar pudra si o felie de portocala, decojita si taiata foarte foarte marunt.
Pofta buna!

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Românca si underground-ul black metal din Norvegia

Aseara, la concertul Samael, m-am dus la standul de tricori. Misto tricourile numai ca am vazut scris "cash only" si am avut o spranceana ridicata. Gagicile au zis ca da, doar cash din pacate. Hmmm eu nu umblu cu cash la mine in tara POS-ului. Deci m-am mutat vis-a-vis unde se vindeau muzici si diverse alte chestii, dar muzici in special. Si unde se platea cu cardul.

Si ma uit la muzici, incep sa conversez cu tipul care vinde si vorbim noi despre metal si imi arata un cd si zice: "Aaaa, stii ca astia s-au reunit dupa multi ani si au scos album nou acum cateva luni? Uite ca il am aici" (pac, scoate cd-ul!). Eu in sinea mea: "Wait! Who?" la care el ma intreaba brusc de unde sunt? "Wait! Whaaaaat? Vorbeam despre muzica?". 
Nu ma deranjeaza cand ma intreaba lumea de unde sunt. Din contra. Sunt mandra ca sunt o românca care traieste de 9 ani in Norvegia si trece drept norvegianca dar.... vorbeam despre muzica! Nu am inteles bruschetea intreruperii.

De obicei intrebarea "De unde esti?" este cauzata de: 
1. accentul (inevitabil il ai, indiferent de cat de bine crezi sau ti se spune ca vorbesti limba)
2. corectitudinea cu care vorbesti limba

Si deci am fost curioasa ce m-a dat de gol. Si de la metalhead la metalhead, omul raspunde sincer: m-a dat de gol habarnismul meu in ceea ce priveste undergroundul black metal din Norvegia hahahaha.
Omul are dreptate. Orice metalhead isi cunoaste undergroundul. Si eu il cunosc pe cel din Romania.
Iar faza cu cd-ul a fost cam asa, inversat si ipotetic: vine cineva din Norvegia la taraba mea si eu ii bag sub nas un cd cu Ultimatum si ii zic: "Stii ca trupa s-a reunit dupa multi ani si a scos un album. Uite il am aici". Si norvegianul zice in sinea lui: "Wait! Who?"

Am plecat de la el cu muzici. In seara asta ne intalnim din nou pt ca e concert Borknagar.
Aseara am vazut un concert Samael bestial!

sâmbătă, 31 august 2019

Enchiladas cu piept de pui


Prima data cand am mancat Enchiladas nu mi-a placut deloc. Am mancat la un restaurant mexican din Kristiansand si mi s-a parut foarte dubioasa :)). Avea prea multe in ea. Era un fel de ghiveci in tortilla.
Am hotarat sa ii mai dau o sansa, facandu-mi-o acasa singura. Si e foarte buna.
Less is more always!!!

Ingredientele pe care le-am folosit acum (am tot experimentat) sunt:

- o caserola piept pui (610 g). Cantitatea de piept de pui este data de tava in care vom gati Enchilada. Tot tava ne indica si ce marime trebuie sa aiba tortillele.
- un pachet de tortilla soft 6 buc medii
- un borcan Barilla Classico
- piper cayenne si praf de chilli dupa gust
- sare
- ulei
- 300 g mozzarella si chedar rase (amestec)

Prima data amestecam sosul cu piperul cayenne si praful de chilli si le punem de o parte. Daca sosul este prea consistent folosim un truc invatat de la bunica mea: punem in borcanul de sos putina apa rece si agitam borcanul cu capacul pus. Astfel folosim tot ce este in borcan - nu facem risipa - si diluam si sosul :).

Taiem pieptul de pui in cubulete mici, cam de 1 - 1,5 cm. Punem la incalzit in tigaie putin ulei. Cand uleiul s-a incalzit (testul cu mana deasupra tigaii), punem puiul si il perpelim la foc mediu pana prinde crusta. Nu il gatim. Adaugam sarea dupa gust.
Cand puiul a prins crusta, adaugam jumatate de cantitate din sos si jumatate de cantitate din amestecul de branza, gatim la foc mediu 2 minute pana scade un pic sosul si se topeste branza amestecand continuu. Punem tigaia deoparte.
Luam o tortilla si punem o lingura de compozitie in mijlocul ei. Infasuram tortilla in asa fel incat sa arate ca o clatita si o punem in tava de portelan. Continuam pana am umplut toate tortillele. Cand tava este plina, punem deasupra restul de sos in asa fel incat sa acopere toate tortillele si peste sos punem restul de branza rasa.

Bagam tava in cuptorul preincalzit la 180 de grade timp de 15 minute.
Pofta buna!

duminică, 25 august 2019

RAMMSTEIN - Ullevål Stadion Oslo, 18.08.2019



Am primit multe ramarci cum ca "e imposibil ca tu sa ramai fara cuvinte" dupa ce am scris pe facebook ca am ramas fara ele dupa concertul Rammstein de la Oslo din 18 august.

Oricat de greu ar fi de crezut, am ramas fara ele o perioada. Ce s-a intamplat la Oslo a fost PESTE asteptari. Adica am stiut ca va fi ceva super tare pt ca trupa face show, are album nou si deci era clar ca va fi misto. Ce am crezut eu ca va fi a fost zero, in comparatie cu ce a fost de fapt.
Asa show eu nu am vazut pana acum. Incredibil!

Concertul a fost sold out in cateva minute de cand s-au pus biletele in vanzare. A fost record de vanzare de bilete in Norvegia. Stadionul a fost PLIN: 30.000 de oameni. Stiu ca pare putin dar pentru populatia Norvegiei (6 mil locuitori), numarul asta, pentru un concert metal, e alt record.

Am vazut scena in poze. Singura chestie pe care o stiam a fost scena. Nu am vrut sa stiu playlistul si nici sa vad video-uri de la precedentele concerte ca sa nu imi stric surpriza.
SCENA asta in realitate iti taie rasuflarea. Cand intri pe stadion si dai cu ochii de ea..... e incredibil doar cand o vezi construita.

Am ajuns devreme la stadion. Era o coada imensa la merchandise. Nu mi-am cumparat nimic si ma cam oftic dar, coada era prea lunga. Asa ca m-am dus si m-am asezat la coada de intrat pe stadion. Organizare perfecta. Stiai unde sa te asezi pt locul tau. A mers repede. Am intrat si am stat cuminte 2 ore pe stadion asteptand sa inceapa concertul, admirand scena asta imensa si mai inalta decat stadionul.

La 19:30 fix, Duo Jatekok a intrat pe scena. Sunt 2 tipe din Franta care canta la pian ("4 maini si 2 piane" - asta e motto-ul lor). Au cantat piese Rammstein la un pian dublu. Foarte misto pana au bagat voce la Du Hast. Aici m-au pierdut. Dar toate piesele Rammstein cantate doar la pian au fost super.

Si la 20.30 fix a inceput nebunia!!!! Acea imensa si incredibila scena s-a luminat, R-ul a urcat, fumul negru a navalit din turnuri si de pe scena, cei 6 Rammstein si-au facut intrarea si fara un cuvant a inceput Was ich liebe, urmata de Links 2-3-4, Tattoo, Sehnsucht, Zeig dich, Mein Herz brennt, Puppe, Heirate mich, Diamant, Deutschland (Remix by Richard Z. Kruspe), Deutschland, Radio, Mein Teil, Du hast, Sonne, Ohne dich, Engel (pe scena mica, cantata impreuna cu Dou Jatekok, doar cu pianele si vocile tuturor celor 6 Rammstein). De pe scena mica, au plecat cu barcile toti in afara de Til care ii astepta pe scena mare cu o pancarda pe care scria in norvegiana: Velkommen). A urmat Auslander, Du riechst so gut, Pussy. Si bissul: Rammstein si Ich will.
S-a terminat cand cei 6 Rammstein s-au urcat in lift si au fost ridicati pana deasupra stadionului facandu-ne cu mana. Cred ca au avut o priveliste bestiala vazand 30 000 de oameni aclamandu-i. Dar merita din plin.

Toate piesele noi cantate (aproape tot albumul) suna bestial live. Diamant m-a uns pe suflet pentru ca este preferata mea de pe albumul nou.
La fel m-a uns pe suflet Ohne Dich pt ca este una din preferate si nu ma asteptam sa o cante.
Toate efectele, flacarile, artificiile si luminile sunt greu de descris. La fel sunetul. Incredibil sunet! Au fost 2 ore si jumatate magice!!!

A fost cel mai tare concert pe care l-am vazut vreodata. Trupa s-a autodepasit!

Unul dintre ziarele mari din Norvegia a avut titlul: “Total perfeksjon fra Rammstein”.
Adevarat: Perfectiune totala de la Rammstein!!!

Clatite cu mozzarella si chedar umplute cu sunca


Am facut astazi pentru prima data aceste clatite. Este un mic dejun consistent, usor de facut si foarte gustos. Se poate improviza foarte mult. Eu am folosit:

- 2 oua
- 250 ml lapte
- 1 lingurita praf de copt
- 150 g faina
- 3 linguri coriandru uscat
- 1 punga de mozzarella si chedar (In Norvegia se gasesc astfel de pungi cu branza amestecata la toate magazinele. Punga are 200 g. Puteti folosi orice fel de branza tare pe care o puteti rade pe razatoarea mare)
- piper si sare dupa gust
- ulei pt prajit

Intr-un bol punem laptele, ouale, sarea si piperul. Amestecam cu telul pana omogenizam. Adaugam faina cernuta impreuna cu praful de copt. Amestecam cu telul pana omogenizam. Adaugam branza si coriandrul. Amestecam cu telul pana omogenizam.
Daca compozitia pentru clatite rezultata este prea densa, mai adaugam lapte pana cand compozitia se poate distribui in tigaie cand o rotim. Prajim clatitele.

Le putem manca simple sau umplute cu sunca (cum am facut eu). Sunt delicioase. Pofta buna!

joi, 21 martie 2019

Martorii lui Iehova si ortodoxismul

Locuiesc de 9 ani in Norvegia. In tot acest timp, nu mi-au sunat la usa alte persoane in afara de cele pe care le cunosc (prieteni, familie) sau stiam ca vin (electricieni si alte servicii).

Vraja s-a incheiat acum cateva saptamani cand la usa mea au aparut două persoane. Un el si o ea. Martori ai lui Iehova, care, de cum am deschis usa, au incept sa ma bombardeze cu Dumnezeu si tot felul de alte chestiuni legate de El. Eram obosita si nu aveam nici un chef. Stateam atat de bine in canapeaua mea cu cartea mea, pana sa ma deranjeze ei! Asa ca le-am spus scurt ca eu nu cred in Dumnezeu, ca sa ma lase in pace. S-au socat. Am crezut ca pleaca. Ea m-a intrebat in CINE cred. I-am raspuns ca eu cred în CE vreau eu si nu in CINEVA anume, tot sperând să mă lase să mă întorc la cartea mea. Au plecat intr-un final. Am crezut ca am scapat. Dar nu....

Peste cateva zile, aceeași ea se intoarce la usa mea cu un alt el, posesor de rang printre Martori. Ea imi aminteste ce raspuns i-am dat la prima vizita. Am zambit. Mi-a aratat in Biblia lor unde este scris ca numele lui Dumnezeu este Iehova. Si probabil ca mai urmau si altele. Cand cea cu biblia s-a oprit, le-am spus amandorura ca eu sunt ortodoxa. Brusc fețele lor au devenit schimonosite. Parca le-as fi aruncat cu aghiasma in ochi. Daca le spuneam ca sunt satanista nu cred ca fețele lor se schimonoseau in felul ăsta. Am subliniat ca o sa raman ortodoxa. Au plecat. Sper ca de data asta nu se mai intorc.

duminică, 9 decembrie 2018

Curly - Crazy Food

Mi s-a întâmplat ieri o faza foarte mișto.

Ieri a fost o zi ploioasă și friguroasă. O zi perfecta pentru shopping. Ceea ce am si facut. Din oras. Exista un magazin al unui moldovean din Chișinău care e specializat pe produse din estul Europei: România, Polonia, Rusia. Ieri am vizitat magazinul. Si pentru ca in centrul orașului este Târgul de Crăciun, am vrut sa cumpăr must de mere. Este excepțional. Norvegienii stiu sa faca toate bunatatile din cartofi si mere. Numai ca fiind o vreme atât de urâtă afara, fermierii nu au venit. Si deci am hotarat sa dau un tur de târg asa.... doar ca sa nu plec acasa imediat. Si in drum spre căsuțe am trecut pe langa o rulota pe care scria kurtos. KURTOS!!!! Am facut niste ochi atat de mari.... si m-am dus imediat sa citesc meniul si am fost atat de surprinsa incat m-am dus in fata rulotei sa ma conving ca aia sunt chiar kurtos. Si erau!

Am cerut repede, in norvegiana, un kurtos original. Domnul care îi făcea m-a abordat în engleză. No problem, am vorbit engleza. Si domnul imi zice ca are făcuți kurtos cu scorțișoara. Am zis ca nu vreau. Ca eu vreau original. El a zis ca mai durează. Am zis ca nu e nici o problema, astept. Am mai zis ca stiu gustul original, ca mi-a fost dor de gustul original, asa ca pot astepta pana il face.
Si stand eu si asteptand, il intreb cat timp o sa fie in Torvet (asa se numeste piata din centrul Kristiansandului). De obicei, rulotele cu mancare vin in Torvet si in afara evenimentelor. De exemplu, vin in weekend. Imi zice ca sunt acolo pe toata perioada targului. Intreb unde vor fi dupa perioada targului. Adica unde poate manca omul un kurtos in luna ianuarie sau februarie. Se aude brusc o voce cristalina care zice ca vor fi in acelasi loc in aprilie (Pastele). Vocea cristalina vine in fata la servire si asta a fost momentul cand am facut a 2a oara ochii mari: fata avea steagul Romaniei pe gulerul halatului de bucatar. Imediat am intrebat daca poarta steagul Romaniei. Am vrut sa fiu sigura ca stie ce poarta. Eu imi cunosc steagul. Zice da, surprinsa de rapiditatea intrebarii. La fel de rapid am intrebat daca sunt romani amandoi. Zice da, la fel de surprinsa. Toata discutia s-a purtat in engleza, sa nu uitam. Iar eu zic: "Pai Buna Ziua atunci!". Au urmat rasete. Domnul zice: "Pai zi asa! Ma iei in engleza!". Hahahaha. Am zis: "Nu va suparati pe mine dar am crezut initial ca sunteti unguri. Si cand am vazut steagul Romaniei am vrut sa ma conving. Si m-am bucurat si ma bucur ca pot vorbi romaneste". El zice: "Te-am banuit ca prea mi-ai inchis gura cu kurtosul cu scortisoara! Ai stiut ce vrei! Nu arati a unguruoaica... Am banuit ca esti romanca!". Hahahaha.

Am stat mult de vorba, am ras, m-am intors si am mai cumparat 2 kurtosi, am mai stat de vorba si am mai ras. Nu stiu cum se numeste domnul. O sa aflu. Pe fata o cheama Marta. Sunt tata si fiica, sunt din Brasov, au venit din Tromsø in Kristiansand.
M-am bucurat foarte mult pentru ca in sfarsit exista si un roman la targurile organizate in oras. Mereu m-am ofticat in sinea mea ca nu exista si un roman la evenimentele astea. Si mai ales m-am rebucurat de gustul kurtosului dupa 9 ani. Nu am mancat kurtos de cand am plecat din Romania.

Asa ca dragi romani care va aflati in Kristiansand, vizitati Julemarked-ul si opriti-va la Curly - Crazy Food pentru un kurtos. Marta si tatal ei o sa va intampine cu voiosie tipic romaneasca!

joi, 10 mai 2018

METALLICA WoldWired Tour - Oslo 2.05.2018 Telenor Arena



Ziua de 2 mai 2018 va ramane in istorie, la fel cum a ramas ziua de 9 iunie 1999.

Pe 9 iunie 1999 am vazut prima data Metallica la Bucuresti. Un VIS implinit pentru generatia mea.
Pe 2 mai 2018 am revazut Metallica, dupa 19 ani, la Oslo.
In 1999 l-am vazut pe Jason Newsted. In 2018 l-am vazut pe Robert Trujillo.
In ambii ani am vazut 2 concerte Metallica BESTIALE.

37 de ani de cariera. O trupa care a scris si inca scrie istorie. O legenda vie. Un singur cuvant: METALLICA.

Ziua de 2 mai 2018 a fost rezervata pentru Metallica de anul trecut de cand am cumparat biletele. Am avut zi libera de la servici, am luat masina din dotare si am pornit la drum.
Telenor Arena e cam departe de centrul Oslo-ului si soferii au fost rugati sa nu vina cu masinile in zona pentru a nu se crea busculade. A existat o cursa speciala care mergea din centru pana la arena. Asa ca am parcat in centru si am luat acel autobuz.
Telenor Arena are capacitatea de 23.000 oameni la concerte. A fost plin.
Organizarea a fost absolut perfecta. Pe bilet era scris pe la ce poarta trebuie sa intri, portile au fost perfect delimitate cu indicatoare catre ele, a existat food court si Metallica shop in zona portilor. La ora scrisa pe bilet s-au deschis portile. La fel, la ora scrisa pe bilet a inceput show-ul cu norvegienii Kvelertak care mie nu mi-au zis nimic. Instrumentalul suna ok. Oamenii au 3 chitaristi. Vocalistul este un Satyr (Satyricon) / Shagrath (Dimmu Borgir) wanna be, neimpresionant si chiar patetic pe alocuri. Sunetul lor a fost cam naspa ceea ce pe mine m-a impacientat un pic pentru ca urma Metallica. Au fost buni ca zgomot de fundal cat astepti la coada la apa/bere.

Siiiiii cu intarziere de doar 3 minute, luminile s-au stins, deja celebrul intro de la Hardwired s-a auzit, luminile s-au reaprins si a inceput cel mai tare show metal pe care l-am vazut vreodata.
A fost un show total. Eu nu am mai vazut un show atat de complet si de perfect de la Rammstein. Metallica a batut Rammstein-ul. S-a auzit mai bine. Sunet incredibil, super setlist, super solouri de chitara si de bass, super public si super comunicare.

Amplasamentul scenei in mijlocul publicului a dat o altfel de vibratie dinspre scena si catre scena. Si Rammstein a avut o mini scena in mijlocul publicului dar ei au cantat doar cateva piese pe scena aia. Metallica a avut tot show-ul in mijlocul publicului, la propriu. Toata lumea a putut sa ii vada. Toata lumea a stat fata in fata cu toti cei 4.

Comunicarea a fost excelenta. Simteai ca Hetfield vorbea cu tine, doar cu tine, desi in jurul tau mai erau 22.999 oameni. Metallica este o trupa care a ramas modesta, fara arogante si alte vedetisme ieftine. Asta mi-a placut mereu. Si a ramas o trupa care a facut si face o muzica bestiala, care este inca heavy desi a trecut de tinerete, care stie sa faca show. M-a surprins Lars. A tot alergat pe langa tobe tot concertul. Si concertul a tinut 2 ore jumatate. Atata energie....
Partea funny din concert a fost Take On Me - A-HA cantata de Robert si Kirk.

Am vazut un Hetfield natural si prietenos. Faza aia cu Metallica Family nu suna deloc exagerat din gura lui, chiar te face sa te simti din familie. Am vazut public de toate varstele: de la 10 ani pana la 70 de ani. Hetfield a glumit la faza asta cu etatea: a zis ca se mira ca ne aude atat de bine pentru ca el este atat de batran hahaha. Am auzit romana in jurul meu. M-a bucurat asta.

Au trecut 8 zile si inca nu mi-a trecut euforia. Si sigur nu o sa imi treaca foarte curand.

luni, 2 aprilie 2018

Cargo 33

  Mi-a fost tare dor de trupa si de un concert al ei. De cand sunt plecata in Norvegia am vazut doar o data un concert (mult spus) in garajul Europa FM, acum 5 ani, neplanuit ci potrivit cu prezenta mea in tara. Mi s-a reprosat de catre cineva din trupa ca eu am venit in tara doar ca sa ii vad pe altii, niciodata ca sa vad Cargo. Adevarat de altfel :). Nici trupa nu mi-a dat motive sa vin dar nici eu nu am putut veni cand am vrut (caci am vrut) pentru ca am aflat prea tarziu despre concerte.
Pana acum. Acum am stiut si am venit special pentru Cargo.

  33 de ani!!! Pai din cei 33 ani ai lor, 27 e numarul de ani in care eu am batut tara in lung si in lat ca sa vad concertele lor. Am crescut cu Cargo si Cargo face parte din viata mea. Si de aceea, acum am batut Europa ca sa vad un concert Cargo.
Am planuit calatoria in Romania de cand am aflat ca trupa va canta la Sala Palatului. Motivul concertului nu era foarte clar. Era anuntat doar ca va fi un concert "extraordinar". "Romanie, te strig" m-a facut sa nu mai am rabdare, sa numar zilele din calendar la propriu.

  30 martie a fost o zi bestiala. O zi pe care nu o uiti usor, un concert BESTIAL, pe care il pastrezi in suflet.
A fost un concert l-a care s-a muncit mult, un concert profi, cu super lumini, super sunet, super aranjament pe scena, cu super solouri (Tavi - care a avut tobele puse pe o platforma, platforma a fost ridicata si el a cantat suspendat; Barar - care a "cantat" la theremin in afara de chitara), cu proiectii, si mai ales cu SUPER atmosfera. Public numeros si foarte diferit. De la copii si parinti pana la bunici. Acest public a facut o atmosfera extraordinara.

  Nu a fost un concert, a fost un spectacol. A avut acustic, a avut piese modificate care au sunat bestial, a avut in play list piese pe care eu nu le-am auzit de ani, a avut Ramon Radosav. Prezenta lui Ramon pe scena m-a facut sa devin nostalgica si sa imi amintesc cum faceam hora sau dansam pe Batacanda.
Mi-a placut foarte mult ideea lui Barar de a nu avea invitati. Lumea a fost atenta la trupa si nu la invitatii ei. Lumea a venit pentru trupa si nu pentru invitatii ei. Ramon a fost singurul invitat.

  Eu am cantat si m-am bucurat de fiecare moment, m-am simtit extraordinar, m-am bucurat ca revad trupa, am sarbatorit cu ei din randul 3, i-am felicitat in culise.
Am vazut o trupa mare, care a facut un show la fel de mare.

  La multi ani Cargo! Sper sa ne revedem cat mai curand. Eu am zambetul pe buze de vineri. Multumesc pentru asta!










vineri, 19 ianuarie 2018

"Romanie, te strig!" - Cargo

Curiozitatea a fost imensa si scepticismul foarte mare. Asa am inceput sa ascult piesa. Inceputul ala ciudat m-a facut sa raman sceptica.
Dupa atatia ani de liniste, pauza, lipsa, vine piesa asta! Ca un uppercut!!! Finally!

Piesa e absolut BESTIALA! E agresiva, cu mesaj, cu sectie ritmica apasata si dura (duo-ul Alin - Tavi a functionat perfect mereu), cu chitara atat de neBarar dar care suna atat de bine, cu ruperi de ritm atat de misto facute.

Textul pt mine e surpriza cea mai mare. Am simtit ca e scris pentru cei ca mine, cei care vorbim alte limbi dar suntem mandri ca suntem romani. Pe noi, cei plecati, cand vine vorba despre Romania, ne atinge altfel.
Vocea lui Baciu e alta surpriza: clara, dura si cu traire, asa cum imi place mie.

Piesa se lanseaza pe 24 ianuarie pentru a sarbatori Centenarul Marii Uniri de la 1918, dar contextul actual al Romaniei o va transforma in imn.

Varianta acustica e si mai spectaculoasa. Mi-a adus aminte de concertul unplugged pe care Cargo l-a avut acum foarte multi ani. Pacat ca nu a fost pus pe un abum acel concert. A fost unul dintre cele mai tari concerte. Si dupa concertul ala a inceput moda albumelor unplugged.

Ma entuziasmeaza Cargo din nou dupa atatia ani ! Acum astept albumul!