Am zis ca nu fac nici o retrospectiva a anului ce se termina azi dar, o sa fac pt ca am citit retrospectiva mea de anul trecut si ce speram de la anul asta. Interesant e ca numai una din dorinte mi s-a indeplinit, in rest a fost un an total haotic, total altfel decat celelalte, plin de neprevazut, trist, vesel, incantator, urat, intr-un singur cuvant neplictisitor.
Dorinta mea de anul trecut era sa vad Amorphis. Am revazut :). Sper sa revad si anul ce vine daca tot scot dvd si fac turneu :)
Ce nu am sperat ca se va intampla curand dar s-a intamplat anul asta a fost Norvegia. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez Finlanda. Anul asta a fost sa fie Norvegia. Dintre tarile nordice, Norvegia e pe locul 2 in preferinte. A fost cea mai frumoasa parte a anului. Sunt o nordica de cand ma stiu. Multa lume mi-a zis ca sunt "mai nordica" si, desi stiam, am constat ca este 100% asa cand am fost acolo. Visul este inca Finlanda. Poate anul viitor, cine stie? Cel mai mare vis e sa ii vad pe Amorphis live la ei acasa, in Finlanda. In rest, personal a fost un an trist dar si cu surpize pozitive si negative de la cei prezenti de mult in viata mea si de la cei neprezenti mult timp in viata mea. Social si rockeristic a fost un an bun: AMORPHIS, Manowar, Motorhead, Santana, Guano Apes. Anul viitor e promitator. Deja am bilet la Chris Rea si la AC/DC!!!! Si atat.
De ce despre relatiile interpersonale? Pt ca anul asta am trait cateva momente in care aceste relatii au avut de suferit, pozitiv sau negativ. Cand exista si pozitivul si negativul, poti scrie :). Doi oameni pe care ii cunosc de acelasi numar de ani si relatia mea din prezent cu ei m-au facut sa ma gandesc...... Orice relatie se bazeaza pe sentiment. Ca sa spui "x e prieten cu mine" sau "x nu mai e prieten cu mine", inseamna ca traiesti acea comunicare. M-am gandit mereu: Cum ne facem prietenii? De ce ii alegem numai pe x sau y si pe w nu? De ce x sau y ne aleg? Se spune din popor ca "cine se aseamana se aduna". Corect si nu prea. Ca sa ne adunam, asa cum zice vorba, avem nevoie de celalalt pentru a ne confirma identitatea sau pentru a evalua critic atitudinile si comportamentele noastre. Prin celalalt ajungem sa ne cunoastem mai bine. Celalalt este imaginea noastra in oglinda, un alter-ego. In acelasi timp celalalt reprezinta un suport pentru fiecare dintre noi: ne influenteaza nivelul de aspiratii si ne imbogateste prin cunostintele sale si cultura sa, prin comportamentele si atitudinile sale intelectuale; ne ajuta sa depasim situatiile critice, ne impune idei prin autoritatea sa sau prin opozitia fata de unele dintre atitudinile si gesturile noastre inadecvate. La randul nostru oferim la fel celorlalti. Ne asemanam? Dar, revin la sentiment: relatiile interpersonale se exprima prin cooperare sau socializare/cominicare, prin atractia fata de celalalt: iubire (atasament afectiv), ura (datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate) dar si prin solidaritate umana si angajament. Interesant este ce se intampla cand nu exista comunicare. Aici exista 2 variante: 1. cunoastem cealalta persoana atat de bine incat avem impresia ca nu ne mai trebuie cuvinte. Se poate comunica fara ele. Exista astfel de "comunicare" si se poate comunica si asa, dar cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc. 2. cunoastem atat de bine persoana cealalta, vrem sa ii comunicam celuilalt dar avem impresia ca "nu putem". Repet: cuvintele intotdeauna sunt necesare. Ele confirma, ele infirma, ele stabilesc. Ce se intampla fara cuvinte? Indiferent de sentimente, de comunicarea sufleteasca sau vizuala, apar intrebarile si deci nesiguranta. La intrebari trebuie raspuns. Un raspuns se da verbal. Deci printr-o insiruire de cuvinte.
Bazat pe jurnalul Susannei Kaysen (interpretata de Winona Ryder), filmul este povestea scurtei sederi a acesteia intr-un spital de boli mintale pt a se vindeca de ceea ce se numeste "limita tulburarii de personalitate".
Actiunea se petrece la sfarsitul anilor '60, si este povestea unei adolescente tipice, neinteleasa de parinti si societate pt ca refuza sa se conformeze in tiparele impuse. Din aceasta cauza este internata in spitalul de boli mintale pt "a se odihni". Aici o intalneste pe asistenta Valerie Owens (Whoopi Goldberg) si pe Lisa Rowe, una dinte paciente, sociopata, un fel de "sefa", care devine cea mai buna prietena a Sussanei (interpretata magistral de Angelina Jolie).
Intrand in aceasta "gasca" Susanna incepe sa creada ca intr-adevar este ceva in neregula cu ea. Descopara ca este de fapt o fiinta inchisa si se "vindeca", nu chiar usor, prin comunicare si exteriorizare: jurnal, desen, pictura.
Chris Rea va sustine un concert la Bucuresti pe data de
6 februarie 2010 la Sala Palatului, spectacolul fiind inclus in turneul european de promovare a celui mai recent album al artistului: „Still So Far To Go – The Best Of Chris Rea”.
Mosul (cel care seamana foarte mult cu var-miu :)) ) mi-a facut cadou biletul la concert :D
Craciun Fericit tuturor, plin de daruri multe si frumoase! :)
Ieri am fost in Parcul Tineretului sa vad Renii lui Mos Craciun (asa cum erau laudati pe un banner), adica sa vad un pic de Finlada. Sunt draguti, mici (pui), si cam tristi. Mai erau o sanie si caluti, o cafea si ger :)
Aseara am fost la un concert de colinde in Cismigiu, concert ce a avut loc in cadrul concertelor de craciun sub denumirea "Cred in Mos Craciun!". Foarte frumos Cismigiul amenajat de Oprescu (macar atat sa faca pt ca oricum ca primar nu a facut nimic, dar bradul din Cismigiu, Sania lui Mos Craciun cu reni si targul traditional sunt si mai frumoase acum ca a nins).
In cadrul concertelor de craciun organizate de PMB si ArCub, a cantat aseara Corul Natalis, din care face parte cea mai "cantacioasa" membra a gastii noastre, Magda, prietena lui Andrei. Corul e format din absolventi de Conservator, Magda fiind, in afara de soprana, si profa de muzica. A fost foarte frumos, s-a auzit foarte bine spre deosebire de anul trecut, scena e aproape, atmosfera a fost intima, colindele frumoase ascultate pe ger si pe gheata :)
Si pt ca eram in Cismigiu, dupa concert am fost la un vin fiert ca sa ne dezghetam, in "La Biblioteca", locul unde pe vremuri chiar era biblioteca (era renumita Biblioteca din Cismigiu) acum bar. Am baut acel vin (naspa, dulce, fara scortisoara), am ascultat colinde si a fost placut pana a inceput karaoke-le si a inceput si distractia. Ni s-a adus lista cu piesele si ni s-a spus ca putem cere si ce nu e pe lista. Andrei a vrut AC/DC - "Highway to Hell" si a cantat chiar bine, cred ca si-a facut incalzirea pt 16 mai 2010 :)). Pe lista era si Cargo - "Ploaia" si Andrei mi-a zis: "Uite, e si Cargo, canti nu?" si am zis "Nu" si m-am fofilat si am scapat pana la urma de cantat :)). Dupa Andrei si AC/DC, a cantat Stefan Jimi Hendrix - "Wild Thing" (foarte bine) si bineninteles Magda, care nu s-a putut fofila, a cantat Natalie Imbruglia - "Torn". Ningea cand am plecat, erau aleile din Cismigiu albe si necalcate, le-am calcat eu, unde era nametele mai mare acolo eram si eu :)). Am mers pe jos pana acasa de la Victoriei si am ajuns un Om de Zapada blond in fata usii :))
Fiecare generatie isi are eroii ei. Daca acum este Jack Sparrow, cand eram eu/noi mica/mici era Zorro (care in spaniola inseamna vulpe). Cine nu isi aduce aminte de Alain Delon in rolul lui Zorro? De frumosul, misteriosul, justitiarul imbracat in negru, ascuns sub celebra masca si invaluit in pelerina? Mi-am adus aminte aseara de personaj si filemele care mi-au placut. In afara de "Zorro" si Alain Delon (1975), au mai fost: - "The Mask of Zorro"(1998) si Anthony Hopkins + Antonio Banderas si - "The Legend of Zorro" (2005) si Antonio Banderas, continuare a celui din 1998. Aseara l-am revazut pe ultimul la tv si mi-am adus aminte de toate, mai ales de cel cu Alain Delon.
Am planuit drumul asta de miercuri si, ieri, eu si a mea prietena Ice, la ora 19:30 am sarit in masina si am plecat. Am dat de nelipsitul balamuc de vineri seara din Bucuresti de 3 ori. Ne-a luat o ora sa iesim din capitala blocata dar si cand am iesit........ 130-140 km/h direct :)
S-a schimbat un pic ca aranjament clubul, dar ca amosfera e la fel de fain. Lumea chiar daca sta la mese, se manifesta. La fel ca anul trecut, la sfarsitul concertului, au fost bisati. De data asta de 2 ori. Cred ca mai cantau 3 ore daca era dupa cei prezenti :). Am aflat de la unii membrii ai trupei ca joi nu a fost asa fain ca ieri, probabil pt ca joi nu au venit unii din Bucuresti :P
Concertul a fost ok, mi-a placut, dar (exista doi "dar"):
1. Degeaba tu dai tot din tine daca sunetul nu te ajuta, degeaba canti bine daca lumea nu se poate manifesta cum ar vrea sa se manifeste pt ca e lipita de scaune si deci, atmosfera care ar trebui sa fie nu prea este.
2. Nu le poti avea mereu pe toate.
Aseara nu a fost atat de frumos ca in Laptarie, dar a fost frumos, pt ca acest concert si iesirea asta la Pitesti au avut alte chestii pe care concertul din Laptarie si Bucurestiul nu le-au avut.
Primul exemplu: colindele! Au inceput cu colinde. Mi-a placut si m-a distrat ca lumea a fost surprinsa. Probabil multi dintre cei prezenti ieri habar nu au ca acei rockeri de pe scena din fata lor au 2 albume de colinde scoase. Mi-a placut foarte mult "O ce veste minunata". Multe aplauze pt Baciu. Al doilea exemplu: ERATA! A fost pe lista si s-a si cantat. Al treilea exemplu: pozele! Am venit pregatita sa fac poze pt ca stiam ca o sa stau jos si deci ma pot manifesta cu camera foto asa cum doresc fara sa ma deranjeze nimeni. Asa ca le-am bagat multe blituri in ochi si am facut multa yoga in fata scenei ca sa prind ce vroiam sa prind :)) Al patrulea exemplu: schimbul intre Baciu si Alin la "Nu mai am tigari". S-a mai intamplat anul trecut la Arad dar acolo nu s-a auzit la fel de bine cum s-a auzit aseara. Al cincilea exemplu: ninsoarea de pe autostrada! A nins frumos si linistit si am putut sa ne intoarcem cu aproximativ aceeasi viteza in Bucuresti. Ni s-a spus cand am plecat: "Drum bun, sa fiti cuminti, sa nu fiti cuminti, aveti grija cum mergeti, maxim 130 de autostrada!" :)). Am mers cu 120, deci am fost cuminti :))
Am avut in seara asta sansa, probabil unica in viata, de a-i vedea live la Bucuresti, la Sala Polivalenta, in cadru privat, la o petrecere data de Romtelecom pt clientii sai business. Cred ca este prima data, de cand scriu pe acest blog al meu, cand se intampla sa nu am cuvintele la mine. SUPERB!!! Sa ii vezi live este extraordinar si incredibil pt ca asisti la un spectacol de arta si circ. Cirque du Soleil prin asta au devenit celebri: au combinat arta (baletul si teatrul) cu circul. Sunt deosebit de gratiosi in toate miscarile si la fel de expresivi in fiecare moment al intregului show. Partile de circ sunt atat de grele si spectaculoase si sunt executate cu atata gratie incat te lasa fara rasuflare. Sau fara cuvinte, cum sunt eu acum.
Chitaristul britanic Eric Clapton (64 de ani) şi compatriotul său, muzicianul şi compozitorul Steve Winwood (61 de ani), vor susţine, pe 11 iunie 2010, un concert pe Stadionul Naţional de Rugby „Iolanda Balaş Soter” din Bucureşti.
Spectacolul din Romania face parte din turneul european al duoului britanic, care va debuta pe 18 februarie anul viitor, în New York, S.U.A., şi se va încheia pe 13 iunie, în Istanbul, Turcia.
Aseara am terminat de citit "Agonie si Extaz" - Irving Stone, o carte din care, pe langa biografia lui Michelangelo Buonarroti, poti afla ca oricat de grele ar fi provocarile vietii, orice se poate dobandi prin munca si vointa; o carte care are ca tema fundamentala ideea ca "atunci cand iti doresti din adancul sufletului ceva, tot universul conspira la indeplinirea dorintelor tale".
"Agonie si Extaz" este o carte completa; nu este numai biografia unui mare geniu, Michelangelo, este si o poveste, o opera de arta inchinata artei, o incursiune in lumea artistilor din epoca Renasterii italiene: Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Botticelli, Rafael, Brunelleschi, Donatello, Bramante, alaturi de papa Iulius al II-lea, Papa Leon al X-lea, Girolamo Savonarola, familia de Medici. Agonia si extazul sunt coordonatele vietii lui Michelangelo, trairile sale penduland mereu intre acestea pana in ultima clipa a vietii sale. Michelangelo traieste cu maxima intensitate dragostea pentru marmura. Pasiunea sa pentru marmura a constituit puterea ce i-a ghidat existenta spre cele mai nebanuite experiente. Descurajat de familie, complexat de aspectul sau fizic, inconjurat pretutindeni de obstacole, Michelangelo a scos la iveala o ambitie supraomeneasca si un caracter ce i-au asigurat nemurirea artistica. "Agonie si extaz" a reusit sa cuprinda toate elementele vietii complexe ale artitstului: arta, creatia, iubirea, familia, planul social, politica, religia.
Mi-a placut pentru ca a reusit sa surprinda cele mai frumoase detalii ale unei vieti; pentru ca este o carte ce se bazeaza in primul rand pe capacitatea cititorului de a-si imagina; pentru ca m-a facut sa traiesc impreuna cu Michelangelo si agonia si extazul.
Am vrut sa scriu de mult despre ce o sa scriu acum numai ca am intalnit un club/bar care nu se integra in descriere. Acum ca el nu mai exista, pot scrie (ma refer la Hala de Muzica). Am niste prieteni foarte pretentiosi, care nu doresc sa iasa la bere/suc decat in baruri/cluburi rock. Din aceasta cauza ieri am fost in noul The Jack, cel care s-a mutat de pe Grivitei pe Cotroceni. Misto locul desi e mult mai mic decat ce era inainte. Ce nu mi-a placut si nu imi place in nici o carciuma/bar/club rock este ca dupa ce il parasesti puti ca o scrumiera. Nu am inteles si nu inteleg asta. Ice zicea ieri ca "poate am devenit noi mai pretentioase". Poate. Pt ca acum 10 ani nu aveai pretentii prea mari, era bine ca erau (si erau mai multe ca azi) dar azi ai pretentia sa respiri macar daca tot o sa puti ca o scrumiera cand pleci. Sa le iau in ordine:
1. LMC (Live Metal Club)- supranumit si hangarul mortii, cel mai bomba dintre toate. Mi s-a facut rau odata acolo si am zis ca nu mai calc. M-am tinut de promisiune. Mult fum, boxe proaste, muzica data infernal de tare. De ceva vreme "live" din denumire e si pe bune: se mai si canta.
2. Suburbia - o bomba mica si afumata unde se canta. Am fost la concert Vita de Vie si Habar. Mi s-a facut rau si aici. Era ceata de fum. La fel, am zis ca nu mai calc si o sa ma tin de cuvant.
3. HH (Heaven and Hell) - la fel de mult fum, la fel de tare muzica, tre' sa urli ca sa te intelegi cu cel de langa tine, tot ca scrumiera de pe masa mirosi dupa. Exista un geam care, insa, nu se deschide decat cand au chef cei de la bar. De obicei nu au chef.
4. noul The Jack. Cel mai misto pana acum, muzica faina si la volum decent incat sa te intelegi cu cel de la masa vorbind, nu tipand sau urland, dar la fel de fum (aseara m-au usturat ochii). E singurul defect, in afara de faptul ca e mic.
Repet: nu inteleg de ce nu exista aerisire si in cluburile/barurile astea, de ce el patronul/proprietarul de carciuma rock nu doreste ca acei rockeri care ii sunt clienti sa poata respira.
Pe domnii astia originari din Finlanda i-am vazut in dechidere la Amorphis. Unii care au fost curiosi sa afle despre ei, au ascultat si mi-au zis ca o sa imi placa, altii (a se citi prietena mea Ice), au insistat ca o sa imi placa. Eu am zis sceptica un "mda bine" si am asteptat sa aud/vad live. Live m-am indragostit! Muzica + show + atitudine = love! :))
A fost dulce Lars Eikind (bass si clean vocals) cand, surprins de primire si aplauze indelungate si zgomotoase, a zis: "Thank you! We are from Finland too."
De cand i-am vazut live deschizand pt Amorphis, sunt fan! Nu ma asteptam sa imi placa asa mult, de mult nu m-a dat pe spate o trupa noua (desi ea exista de 10 ani).
Am mai scris eu aici ca am momente cand ma fixez pe o melodie si o ascult pana ma plictisesc si imi stresez maxim toti vecinii :D Acum respectiva fixatie e Spiritus Sanctus. Ce fericire ca s-a inventat butonul repeat :)) Si cum ieri eram cu geamul deschis si mi-am rearanjat biblioteca (cand fac orice activitate casnica nu am spor fara muzica, data tare de obicei), am auzit-o pe cea mai baba dintre vecinele mele comentand siderata ca domne, cum se poate sa fie un cantec religios pus pe o muzica satanista? Cum se numeste asta? Am scos capul pe geam si i-am zis: se numeste CARGO! :))
In primul rand a fost lume, alta lume ca de obicei, a fost Laptaria plina desi nu s-a facut nici un fel de mediatizare. Telefonul fara fir inca produce efecte si strange oameni. Concertul a fost super, atmosfera la fel, publicul la fel. N-am vazut de mult Laptaria plina la Cargo, n-am vazut de mult un concert atat de fain, adica ei (Cargo) la inceput au fost mai "timizi" dar s-au relaxat repede, au cantat de placere. De mult nu i-am vazut sa cante cu asa placere. Sa faca glume intre ei si cu publicul. Nu i-am vazut de mult pe toti zambind. Imi era dor sa ii vad asa. N-am vazut de mult sa cante toata lumea din public la fiecare piesa, in afara de Ca o Stea. M-am bucurat si m-am intristat. M-am bucurat pt ca am avut dreptate desi mi-am pus trupa in cap si unii fani cand am sustinut sus si tare (mai ales tare :D) ca e prea siropoasa si lalaita; m-am intristat pt ca nu sunt singura care gandeste asa, si totusi, i-am sustinut si am cantat-o ca sa treaca ei peste moment. Piesa asta are o singura caliate: vocea lui Baciu live. Live nu ma irita sa o ascult pt ca vocea lui Baciu este bestiala mereu pe piesa asta. Nasol a fost ca nu imi aduceam aminte versurile pt ca eu Ca o Stea ascult numai live, pe cd dau mereu next :)) Dar stiu refrenul :)) Mi-a placut ca au inceput cu Nu pot trai fara tine, au continuat cu (nu in ordinea asta) Spune-mi de ce (una din preferate), au trecut prin Vrajitoare, Ielele, Spiritus Sanctus, Clasa Muncitoare (:D), Destin, Batacanda (care a fost improvizata si absolut bestiala), Aproape de voi, Ploaia si altele nu mi le amintesc acum :). Nu a fost Erata desi era pe lista :). Au fost bisati de toata lumea si au mai cantat impreuna cu noi, Aproape de voi. Inca un plus, mare plus, pt Cargo: sunetul instrumentelor, chitarile si clapele clare, tobele si basul rele. Brava. Un mare plus pt Laptarie: luminile! In sfarsit au lumini de concert si nu de recital de orchestra in restaurant. Ieri a fost un concert BESTIAL. M-am simtit super cum nu m-am simtit de mult la un concert al lor si imi era dor de un astfel de concert. Pot spune ca a fost ca pe vremuri :) Am constatat ieri, comentand cu Ice dupa concert, ca am implinit 20 de ani de Cargo. Mi se par multi desi nu stiu cand au trecut :) Ieri m-am simtit atat de bine si m-am manifestat in consecinta in fata scenei :)). Pt cum m-au facut sa ma simt si pt cum m-au facut sa ma manifest, aplauze! :) Poze: Iuliana - aici.
Foarte multi expozanti la Gaudeamus, e prima oara cand vad pavilionul central de la Romexpo cu standuri peste tot, adica pana la cel mai inalt nivel. Sunt carti de toate felurile si pentru toate buzunarele, oricum mai ieftine decat in librarii. Am plecat cu pungi multe si pline. Foarte multa lume, de toate varstele si cam toti aveau minim o plasa in mana la iesire. Inca lumea investeste in cultura. E imbucurator. Ma bucur ca am gasit carti despre arta. Mi-am luat despre Leonardo Da Vinci. Am vazut Michelangelo - Opera Completa langa care m-am tot invartit dar financiar nu mi-am permis :(. Am sunat un prieten pe care il intereseaza arta in general, Michelangelo in special, i-am povestit despre ea; el isi permite sa o cumpere :) daca nu o are deja :). Am stat cam toata ziua ieri la Romexpo, nu mi-a trebuit nimic decat apa si am plecat pt ca nu mai aveam maini sa tin plase si, cum faceam misto cu Ice (care avea la fel de multe plase) cand am plecat, "cultura asta te cocoseaza, e grea" :)) M-am simtit extraordinar ieri printre carti, hrana spirituala e incomparabila.
Amorphis will release their first-ever live DVD in the spring of 2010, in time for the band’s 20th anniversary. The filming will take place on Friday, November 20, at Club Teatria in Oulu/Finland, where Amorphis will be supported by Stratovarius and Before The Dawn. In addition to the full-length live show, the anniversary DVD will include plenty of bonus material documenting the band’s impressive career.
During the recent five-week European tour, Amorphis played to sold-out venues in London and Paris as well as in Sofia/Bulgaria and various German towns. Likewise, the current Finnish tour started with sold-out shows in Jyväskylä and Joensuu. Esa Holopainen comments: “After our successful European tour, it feels good to return to the Finnish stages. And it’s great to notice that our ‘home folks’ have not forgotten us. See you at the shows!”
So far this year you have taken away my favorite dancer Michael Jackson, my favorite actor Patrick Swayze and my favorite singer Stephen Gately and my favorite actress Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.
Am fost intrebata de ce nu am scris despre excursia in Norvegia. Am pus aici numai cateva poze. E mult de zis si nici nu stiu cum sa incep. Pentru prietenii mei carora le-am povestit in amanunt despre tot, de la drum, paduri, fiorduri, feribot, rockoteci, motociclisti si drumuri, ce o sa scriu mai jos poate o sa li se para incomplet. Ce urmeaza e pentru ceilalti, ca sa isi faca o idee despre Kristiansand si Norvegia.
Am fost in Kristiansand, de la inceputul lunii septembrie pana la sfarsitul lunii octombrie.
Norvegia e o tara magica, o tara cu peisaje minunate, unde s-a pastrat salbaticia naturala in multe locuri, chiar si in zonele locuite. Exista multe insule si lacuri. Padurile, pantele abrupte, vaile izolate si stancile colturoase lasa fara grai orice calator/turist. Natura a inspirat mituri si legende depre troli si alte animalute fantastice care traiau izolate in padurile salbatice. Norvegienii mai cred in ele. Exista in trafic indicatoare cu "Atentie la troli" :))
"Raceala" nordicilor e o poveste raspandita nu stiu de cine si mai ales de ce. Sunt foarte primitori si calzi, in schimb se respecta reciproc aproape de modul extrem, probabil de aici "raceala" lor. Pentru un sange latin care trebuie sa stie musai ce face macar vecinul lui, daca nu tot cartierul, nordicii sunt intr-adevar "reci".
Nu am sa povestesc despre magazine; si totusi nu pot sa nu amintesc de Rockline - Little Music Shop, care el asa LITTLE cum era in denumire ca intindere era cam big, si unde exista un singur stand de muzici normale, restul este numai rock, de la Adam si Eva pana in prezent, la ultimele albume Amorphis, AC/DC, Rammstein, etc. Am vazut un afis acolo cu Amorphis in marime naturala. M-a marcat acel LITTLE shop :)). Mai au o rockoteca si un club rock, concerte rock in fiecare weekend, magazin de haine si alte etc-uri gothice, conservator metal langa conservatorul normal. Oamenii sunt rock din starea de embrion pana in starea de 6 feet under.
Despre peisaje am sa tot povestesc. Nu poti ramane indiferent. Am vazut case in varf de stanca, case in buza fiordului, case pe insule. Drumurile sunt perfecte, podurile exista din insula in insula.
Kristiansand este numit si "Capitala Sudului". Este al 5-lea oras al Norvegiei desi nu e foarte mare dar e frumos si plin de peisaje, din centru - de la malul
-->Otrei si malul Marii Nordului - pana la insula Odderøya si prelungirea orasului, intins pe munti si fiorduri. Exista in acest micut centru:
- un parc, Ravnedalen Park, care este de fapt un munte amenajat cu alei, incredibil de frumos. De 2 ori am fost pt ca este imens si am vrut sa vad cam tot, are 3 lacuri, am urcat prima data partea stancoasa, a doua oara am urcat partea de padure si lacuri. Superb;
- Christiansholm Festning, fortareata construita in 1672 pt a apara Kristiansandul si demobilizata in 1872. O singura data fortareata a luptat: in 1807 impotriva Angliei;
- Catedrala Kristiansand, unul din simbolurile orasului si cea mai inalta cladire din oras. Am aflat ca se viziteaza turnul. Nu am apucat sa o fac pt ca mereu cand am incercat biserica era inchisa. Nu am vazut-o in interior. Data viioare;
- cartierul Tangen, unde se varsa Otra in Marea Nordului;
- insula Odderøya, locul unde norvegienii s-au aparat impotriva navalitorilor, fosta baza militara si loc de antenament militar pana in 2003, din 2003 loc deschis publicului pt vizitare/plimbare. Este plina de istorie si urmele ei;
- cartierul Justvik unde eu am locuit in aceste 2 luni aproape.
Am mai fost in ceea ce se numeste Setesdal Mineral Park, la 55 km de Kristiansant, in Evje, Hornnes, pe malul
-->Otrei. In muzeul mineral amenajat in fosta mina am vazut expuse "kvarts" si "stibnitt" din muntii Romaniei. Ce m-a impresionat a fost un ansamblu compus din canapea, 2 fotolii, 2 lampi cu picior, o masuta, un suport pt diverse, asemanator cu o masuta, si doua suporturi cu picior pt flori, toate facute din piatra. In afara de ansamblu au mai fost diverse alte "chestii" din piatra expuse: de la bancute cu diverse statuete in margini, scaune de diverse forme, suporturi pt sticlele de vin, cosuri de gunoi si statuete.
Si mai sunt, nu imi vin acum in minte :)
Nu ma asteptam sa ma castige Norvegia atat de irevocabil, dar m-a castigat. Nu m-am simtit straina in Norvegia decat la nivel lingvistic, ceea ce mi-a placut si m-a surprins. M-am plimbat cat am putut si am explorat cam toata zona.
Am gasit pe youtube un filmulet despre Kristiansand. Este numai despre cetru dar o sa vedeti catedrala, fortareata, insula Odderøya, Tangen-ul, Ravnedalen-ul, malul
-->Otrei, plaja de la Marea Nordului, portul si Colorline-ul (feribotul care face legatura intre Norvegia si Danemarca), aleea pietonala din centru, cafeneaua/restaurantul Herlig Land unde am fost nu numai o data pt ca m-am simtit super, atmosfera e bestiala. Asta e locul unde la 4 grade celsius afara am baut o cafea norvegiana pe terasa :). Norvegienii sunt mari cafengii, like me, si beau cafeaua black.
Nu v-ati saturat de el? Eu da! M-am saturat maxim! Unde te uiti vezi oameni carora le-a cumparat ta-su drum, babe care trebuie sa fie mereu primele pt ca au avantajul varstei, oameni care iti vorbesc de sus pt ca le permite functia desi ca nivel intelectual sunt la acelasi nivel cu cartitele, nemultumiti de orice si in orice fel dar care nu fac nimic sa indrepte gandirea si deci comportamentul celor care ii nemultumesc. Mereu capra vecinului e mai sexi decat a noastra. Suntem o natie de telenovelisti, pt ca numa in telenovele se plange si se sufera asa cum se plange si sufera romanul. El niciodata nu are. Dar la fel, niciodata nu face nimic ca sa aiba! El s-a nascut trist si nefericit! M-am saturat! Iar cei care isi refuza conditia de "plangacios" dau peste lipitii seculari de scaune, cu arborele genealogic plantat si dezvoltat in acelasi scaun, perpetuum scaunae.
Azi m-a deranjat greva Metrorex. Nu ea in sine, pt ca toata lumea e libera sa se revolte si sa faca greva conform constitutiei. Efectul ei m-a revoltat si aia 3 Gigei din sindicat care se cred peste tot Bucurestiul si locuitorii lui cu buletin sau nu de Bucuresti. Este inadmisibil ca un mijloc de transport care nu merge cateva ore sa provoace haos intr-o capitala care se crede si se da europeana, soferii sa mearga pe contrasens, "dirijorii" traficului sa fie tot soferii (unii din aia care nu au sosea cumparata de ta-su) pt ca nu era un politist in intersectii. Unde erau oare exact azi toti politistii de la rutiera cand era musai sa fie in trafic? Incredibil ce se intampla in tara asta! Am vazut azi lume la ora 16 cum astepta la gurile de metrou umili, de parca Metrorexul le face marele favor sa ii lase sub pamant in trenurile alea care vin la 20 de minute in ore de maxim trafic, de parca omul ala nu plateste calatoria, avand in vedere ca e singurul mijloc de transport unde nu poti face blatul (adica nu poti merge gratis, adica fara cartela). Am vazut azi pe asa zisii Security de la metrou razand in nas celor care asteptau sa se faca ora 16 numai pt ca ei erau de partea cealalta a gardului. Ca oricum nu fac nimic la metrou. Intr-o zi cand calatoream cu metroul am sarit la gatul unuia in fata unui Gigel de la Scorsese Security pt ca acel ala avea ceva interesant de cautat in geanta mea si el Gigelul Security se uita amuzat, cred ca era super sexi sa vezi o gagica care sare la gatul unui mascul. Ca ala care ma cauta in geanta putea fi incadrat la articolul din codul penal care defineste furtul sau talharia nu era asa sexi pt el, dar pe el scrie pomopos Security! Extraordinara securitate si siguranta in metrou! Tupeul astora de la metrou m-a lasat perplexa: au primit 23% majorare la salariu anul trecut, acum mai vor 20%. Salariul mediu la Metrorex este 3500 Ron si net este 2600 Ron. Li se pare putin! Pe praful asta, cand in fiecare zi lumea ramane fara locuri de munca, lor li se pare putin salariul de 2600 Ron. Exista oameni cu studii (universitare si masteranzi) care nu primesc banii astia pt ca nesimtitii care ii angajeaza isi permit luxul de a spune: iti place bine, nu iti place, esti liber. Te duci la un interviu si te intreaba chestii interesante de genul: "Unde te vezi peste 5 ani?" Poate cat mai departe de tine pt ca nu stiu daca te-as suporta 5 ani! Sau: "Ce inseamna stresul pt dvs?" Un stres esti tu acum! Nu intereseaza pe nimeni nimic din CV-ul tau. Ai tupeu si pile esti smecher, ai functie si bani. Narcisismul e in floare in tara asta!
M-am saturat! Voi nu? Puteti schimba! Daca nu faceti asta NU va mai plangeti! Va meritati soarta de "plangagiosi" si din cauza voastra trag si aia care vor sa schimbe ceva.
Scurta introducere ar fi: daca cineva m-ar intreba ce imi trebuie minim ca sa traiesc? Raspusul este apa si muzica. N-as putea sa traiesc fara ele. Si nu rock-ul, nu, MUZICA.
Cuprinsul ar fi: din cauza ca nu pot trai fara muzica, incerc sa nu-mi lipseasca. Numai rockul sau numai un stil ascultat si atat nu face bine. Trebuie sa diversifici ca sa ai o gama larga de cunostinte. Muzica inainte sa fie rock si alte stiluri, a fost medievala si clasica. La un concert de muzica clasica am fost vineri la Sala Radio. In program a fost Beethoven: Uvertura Egmond, op.84; Concertul nr.1 in do major pentru pian si orchestra, op.15; Simfonia a VII-a in la major, op.92. Sala Radio are o rezonanta foarte buna, se aude perfect fiecare instrument. Surpriza majora pt mine a fost dirijorul: Madalin Voicu. Chiar vroiam sa stiu daca e acel Madalin Voicu sau e coincidenta de nume. A fost acel Madalin Voicu, domnul cu gura mare de la tv, domnul PSD. Nu stiam ce meserie are pt ca nu m-a interesat. A fost o reala surpriza, desi de tatal lui, Ion Voicu, stiam dar nu am facut legatura. Pianistul a fost Madalin Voicu jr., junior care in fata pianului este extraordinar. Stiu din proprie experenta, de pe vremea cand am studiat pianul, cat de greu este sa canti Beethoven la pian tocmai pt ca nu e cursiv in ce a scris, e "zbuciumat", muzica lui e foarte fluctuanta. Madalin junior in fata pianului si a partiturii este atat de degajat si in acelasi timp transmite si simte fiecare nota incat a ridicat sala in picioare si a fost indelung aplaudat.
Incheierea ar fi: am vazut multi tineri in sala. Lumea inca merge la un concert clasic. Acum 2 zile am vazut coada la librarie, lumea mai cumpara carti. Eu mi-am luat o carte despre Michelangelo. Nu aveau Leonardo (se vandusera toate exemplarele!), dar o sa revin cand o sa il aiba. La acea coada erau tineri, pusti de liceu si facultate si tinerii generatiei mele. Inca exista speranta, lumea inca investeste in cultura.
L-am vazut ieri. Am vrut sa vad filmul de cand am auzit ca o sa apara. Nu stiu cum ma asteptam sa fie. Stiu ca nu ma asteptam sa fie cum a fost. Cred ca ma asteptam sa fie un tribut adus lui Michael Jackson strict comercial, adica o repetitie, un interviu, o preselectie, etc. Dar ce arata filmul publicului este cu totul altceva. Am avut impresia ca asist la acele repetitii, ca sunt acolo in fata lui si ma bucur, ca sunt privilegiata ca am fost lasata sa cunosc tainele maretului eveniment ce urmeaza. Foarte cu dragoste facut filmul. With "LOVE, L-O-V-E", cum zice chiar MJ in film. Este exact asa cum se anunta pe afis, Michael Jackson like you've never seen him before. Noi toti l-am vazut pe scena (live sau nu) dar sa vezi cum planifica totul, cu cat profesionalism, cu ce perfectiune pana la cel mai mic detaliu, te misca. Sa vezi incantarea dansatorilor cand Michael e pe scena si ei sunt publicul, sa auzi glumitele dar in acelasi timp si indicatiile lui Michael, sa vezi cum radiaza cand e pe scena, cum toti cei implicati in ce trebuia sa se intample sub titulatura "This Is It" sunt o familie, sa simti ca ai privilegiul sa vezi noile miscari de dans, sa constientizezi show-ul grandios care putea fi, te impresioneaza. Este incredibil cum simtea fiecare sunet. Cum simtea publicul cand el nu era prezent. Este la fel de incredibil cum cei 50 de ani nu se vad absolut deloc in miscarile de dans! Ma asteptam sa planuiasca un show mare, dar, dupa ce am vazut filmul, sunt convinsa ca isi batea toate recordurile cu aceste concerte. M-au impresionat efectele si tot conceptul la Smooth Criminal (e pe acelasi loc la preferinte cu Dirty Diana, adica pe 1), The Way You Make Me Feel si Thriller. A fost minunat si dureros de privit. Sunt secvente in film cand Michael canta cu atata pasiune incat unii spectatori au plans. Sunt altele in care au aplaudat. Michael a fost viu iar pentru 2 ore.
Desi aseara i-am vazut a 3-a oara, nu pot spune ca a fost cel mai bun concert din cele 3 (primul la Sibiu si al 2-lea a Bucuresti) pt ca fiecare a avut povestea lui si starile lui. Ieri mi s-a parut insa ca au fost mai destinsi. Stiau deja unde vin si la ce public si, cu toate astea, au fost surprinsi (toti cei 6 Amorphis) de primire.
Eu, spre deosebire de alti ani, nu am mai fost atat de extaziata, poate am fost prea calma :)) S-a intamplat asta pt ca abia m-am intors din Norvegia si inca nu am realizat multe chestii din/in tara, nici macar cu fusul orar inca nu m-am obisnuit, asa ca nici concertul asta nu prea l-am constientizat pana am intrat in cortul pus la Arene. Dar calmul mi-a trecut la primele acorduri Silver Bride. Inca sunt in starea aia de wooaaaaaaw!
Mi-a placut in primul rand ca 29.10.2009 a fost o seara/noapte finlandeza. Nu au existat trupe de deschidere romanesti. Profesional, nu se ridica nici o trupa romaneasca la nivelul celor de la Amorphis + ca nu exista o trupa autohtona care sa se "pupe" cu stilul lor. Mi-a placut ca Artmania si-a invatat lectia dupa dezastrul de anul trecut care a deschis concertul Haggard-Amorphis, dezastru numit Frozen Dusk. Pt ca totul a fost finlandez si "pe felia" Amorphis, nu au existat injuraturi si huiduieli la trupele de deschidere, ci numai aplauze. BTD au fost chiar bisati.
Mi-a placut ca Artmania a pus cortul ala si nu am stat afara in frig, mi-a placut ca berea vanduta acolo a fost Ursus la doza pusa in pahar si nu chestia aia cu pretentie de bere de la dozator, mi-a placut ca nu s-au aruncat cotoarele de la bilete pe jos, mi-a placut ca cei care rupeau biletele si cei care serveau apa/berea/sucul zambeau si erau prietenosi. Deci se poate sa fim la un nivel mai sus. Nu prea am ce sa comentez la organizare. Mi-a placut ca scena a fost aproape, atmosfera a fost ca de club, adica intima, sunetul acceptabil (cu mici probleme, inevitabile probabil in Romania noastra), mi-a placut ca fiecare trupa a avut timpul lor cu fotografii (Amorphis a avut primele 3 piese). Nu mi-a placut ca acelor fotografi li s-a bagat fumul de scena in ochi si in obiective, ca de altfel si mie si celorlalti care eram in primul/primle rand/randuri. Nu mi-au mai placut luminile "clipicioase" care m-au orbit. Dar concertul, tot concertul, a fost bestial. Amoral si Before the Dawn nu am ascultat inainte pt ca am vrut sa fie surpriza. BTD au fost foarte laudati de cei 2 Tomi de la Amorphis: Koivusaari si Joutsen. Cica sunt noua revelatie a Finlandei in materie de metal.
Amoral: mi-au placut pustanii. Au nerv. Promit. Before the Dawn m-au dat pe spate. Sincer nu ma asteptam. Buna deschidere pt Amorphis. Foarte metal muzicaliceste, foarte energic show. Mi s-a parut ca grow-lul lui Tuomas Saukkonen seamana cu al lui Alexi de la Children of Bodom, dar in totalitate au fost foarte misto. Tuomas Saukkonen e un tip foarte talentat si se aude asta in fiecare piesa. Faza amuzanta a fost ca in tot timpul recitalului lor eu ma tot uitam la Tuomas si ma intrebam de unde il stiu pt ca imi era foarte cunoscuta figra lui, ceea ce era ciudat pt ca nu vazusem live pana acum BTD. Am descoperit misterul. Il stiu de la Black Sun Aeon, un proiect al lui (din cele multe pe care le are), proiect care a scos "A song for my sorrow", piesa pe care exista growl-ul lui Tomi Koivusaari ex-vocea de la Amorphis. Iar acum BTD au deschis pt Amorphis.
rockxpress Tomi Joutsen si Esa Holopainen
AMORPHIS: WHAT A SHOW!!!!!!!!!!! Ma asteptam sa fie dar a fost peste asteptari. Mi-a placut ca au avut din aproape fiecare album (exceptad Tuonela) cate ceva. Mi-a placut ca au fost surprinsi de primire, de faptul ca lumea stia versurile pieselor de pe Skyforger, mi-a placut ca ne-au aplaudat la fiecare sfarsit de piesa, ca ne-au multumit si aplaudat la sfarsit. Mi-a placut cum au terminat concertul: cu My Kantele in ambele variante, inceputa si cotinuata metal si terminata acustic. Mi-a mai placut ca in playlist a intrat Black Winter Day (my favourite Amorphis song ever) si cea mai misto si rea piesa de pe Skyforger: Magestic Beast. Mi-a placut bis-ul, care a inceput cu Karelia/Sign From The North Side, a continuat cu House Of Sleep, dedicata de Tomi Joutsen noua, fanelor Amorphis si s-a terminat cu My Kantele. Mi-a placut prestatia live, desi la inceput sunetul nu a fost foarte fericit: chitara lui Esa si dup-aia vocea lui Tomi J nu s-au auzit. Dar momentele astea au fost scurte si doar la inceput. Mi-a placut ca au dat tot ce e mai bun din ei si am asistat la un concert bestial, desi se vedea ca erau obositi, veneau de la Budapesta si se duceau la Sofia si turneul nu a inceput ieri si inca nu s-a terminat. Syforger (ce s-a cantat din el) suna fffffffffffffff bine live! Daca si celor mai carcotasi le-a placut........
Personal am avut o mare satisfactie/incantare (inca o am), pt ca unii dintre ei m-au recunoscut: Tomi Koivusaari in principal, Tomi Joutsen si Niclas Etelavuori in secundar.
Din pacate vacanta in Norvegia se termina, dar o sa raman in atmosfera nordica pt ca in tara ma intorc pentru a-i vedea live a 3-a oara pe finlandezii Amorphis.
Si preferata mea de pe "Skyforger". Sper sa o cante live.
Campanie electorala.
Neoficiala, inca, bineinteles. Dar ce conteaza?
Balacareala electorala a inceput de mult!
Basescu zice: "Vreau o Romanie a bunului simt!"
Antonescu zice: "Romania bunului simt."
Numai cateva poze din multele poze pe care le-am facut aici.
Un prieten m-a rugat sa ii zic ceva remarcabil despre Norvegia. Remarcabil la Norvegia este peisajul: fiordurile, lacurile, muntii, padurile. Si orasele ridicate pe stancile muntilor, pe buza fiordurilor, lacurilor, raurilor sau la marginea padurilor.
Sighişoara este singurul oraş din România premiat de Comitetul Ştiinţific pentru decernarea Premiilor Turismului Elveţian. Oraşul de pe Târnave a primit premiul „Bijuteria medievală a României” la categoria „Destinaţie care trebuie descoperită”.
„Fascinantul şi înfloritorul trecut, unicitatea medievală şi flerul romantic, poziţia sugestivă pe Valea Târnavei Mari, vechiul oraş cu ziduri medievale, cu alei şi străduţe caracteristice, casa natală a Prinţului Vlad Ţepeş şi legenda lui Dracula, numeroasele clădiri istorice, ca şi Turnul cu Ceas şi Biserica Mănăstirii sunt câteva din motivele care ne-au determinat să desemnăm această prestigioasă consideraţie Sighişoarei”- aceasta a fost motivaţia Comitetului ştiinţific pentru Decernarea Premiilor Turismului Elveţian pentru acordarea premiului.
Povestea V-Max-ului e veche, foarte veche, atat de veche incat daca n-ar fi nu as povesti. Este motocicleta la care visam cand eram mica, pe care am mers ca pasager si "la coarne", pe care o iubesc, pe care mi-o doresc si pe care o voi avea, chiar daca o s-o am la 60 de ani ca in reclama aia de la nu stiu ce produs bancar :)). Mi-am dorit o macheta foarte mult. Am cautat ani, nici nu mai stiu numarul lor. Azi am gasit-o fara sa o caut intr-un magazin unde nu vroiam sa fiu. Am decis sa nu o scot din cutie pana nu ajung cu ea acasa, dar a trebuit sa ii fac poza, so........ this is my new "bibelou".
Soul Asylum - Runaway Train (album "Grave Dancers Union" 1992).
In 1994 Runaway Train a primit premiul Grammy - Best Rock Song.
I can go where no one else can go
I know what no one else knows
Here I am just drownin' in the rain
With a ticket for a runaway train
L-am revazut deja si cred ca o sa-l revad de multe ori...
Cum a inceput.... Intr-o seara de vara, la o terasa, in 4 fiind (cu Dan, Ice si Flav), vorbind despre carti si filme, Flav a intrebat: "Ati vazut August Rush?" Am raspuns in cor ca nu. A zis: "Neaparat sa il vedeti! Este genial filmul!". Faza s-a repetat in alta seara de vara, la aceeasi terasa si la alta discutie despre carti si filme. Am devenit curioasa sa aflu ce e cu filmul asta. L-am luat si l-am tinut pe hdd o vreme si intr-o zi cand ma plictiseam rau am horatat sa-l vad. M-a impresionat! Este un film plin de sensibilitate.
Este povestea unui pusti, Evan Taylor, crescut in orfelinat, care refuza cu incrancenare sa creada ca parintii lui nu traiesc si ca l-au uitat. Are un dar special: poate auzi muzica in orice: lumina, vant, aer. La fel, e convins ca muzica o mosteneste de la parintii lui si ca o sa-i gaseasca numai daca o sa poata fi auzit prin muzica. Pe parcursul filmului se dovedeste ca asa este. Talentul il are de la parinti: mama, o renumita violoncelista, tata un talentat chitarist rock. Evan fuge de la orfelinat in cautarea parintilor, calatoria este foarte emotionanta si plina de peripetii, in timpul calatoriei il intalneste pe Maxwell Wallace a.k.a. "Wizard", care ii da numele de scena August Rush. Este un film despre puterea muzicii si despre cum muzica poate unii oameni si implini destine. Si mai mult nu va spun. Trebuie sa il vedeti.
A fost Tuborg Green Fest. Ca orice manifestare de genul asta, cu intrare libera, a adunat diversi paraleli si perpendiculari cu evenimentul si trupele de pe scena. Am fost numai sambata (05.09.) la Guano Apes. Am fost sa ii vad in amintirea vremurilor cand existau rockoteci si se facea pogo pe piesele lor, in amintirea vremurilor cand toata lumea asculta "Lords Of The Boards". Mi-a placut concertul. Au avut si sunet acceptabil pt un asa eveniment. Am citit pe diverse bloguri si in unele ziare online cum ca ar fi fost sunet bun. Bun??? Unde? Cred ca v-a intrat prea mult praf in urechi! Pacat. Era super concert daca se auzea si bine. Pt ca ei canta bine si inca fac show. Au cantat de toate, inclusiv hiturile "Big in Japan" si "Lords of the Boards". O sa aiba si album nou. Nu mi-a placut organizarea. Am sa fiu draguta si am sa zic numai: tipic romaneasca! Nu am inteles unde era "green". Am inghitit un nor de praf, un ditamai norul de praf. In acel parc nu mai exista iarba. Nu am inteles de ce au loc concerte acolo. E cel mai prost loc posibil pt astfel de evenimente din tot Bucurestiul . Poze
Yamaha again :) Prima vineri din septembrie, un suc/bere/cafea/apa etc., o terasa si singurul care a venit calare: prietenul Hannibal. Numai 2 poze am cu "fata". Restul sunt cu el pe ea si pe langa ea :)
Forging Europe Tour 2009, turneul de promovare initiat de Amorphis pentru promovarea noului album Skyforger, si-a anuntat trupele din deschiderea concertului: Before The Dawn si Amoral: doua formatii asteptate si ascultate in Romania.
Before The Dawn este proiectul initiat si atent ingrijit de Tuomas Sakkonen, singurul membru constant al trupei ce a produs din 2003 cinci albume de studio si a rulat mai mult de 15 muzicieni diferiti pentru inregistrari si concerte. Formatia finlandeza a cantat in deschiderea concertelor Katatonia din turneul european si scandinav in aprilie/mai 2003 si alaturi de Moonspell in tarile baltice si Finlanda, in toamna anului 2006.
Amoral a ajuns pe drumul cel bun din momentul lansarii celui de-al patrulea album “Show Your Colors”, lansat in acest an prin SpineFarm Records, casa de discuri a trupei inca de la infiintare in anul 2000. Dupa trei albume technical death metal, “Wound Creations”, “Decrowning”, “Reptile Ride” si trei turnee in Europa, Amoral s-a despartit de vocea lui Niko Kalliojärvi si a urcat in topurile de specialitate printr-o productie melodica de calitate: “Show Your Colors”.
Amorphis a concertat in 2006 la ARTmania Festival din Sibiu si in 2008 la Romexpo impreuna cu formatia germana Haggard. Initial, trupa canta un death-metal curat, dar albumele produse de-a lungul timpului au evoluat spre alte subgenuri muzicale. Textele pieselor sunt inspirate din poemul epic Kalevala, simbolul nationalismului finladez, publicat in timpul dominatiei ruse de medicul, folcloristul si filologul Elias Lönnrot.
Dupa marele succes datorat noului membru Tomi Joutsen, un vocalist deosebit, si a magnificului album “Eclipse” din 2006, Amorphis a reinceput cautarile in Kalevala si a creat o noua poveste: “Skyforger”. „Un album epic, impresionant si solemn. Amorphis a atins noi inaltimi, pentru ei cerul nu este este limita, ci doar inceputul unei noi calatori.” Terrorizer UK
“Skyforger este puternic si omogen. Fara nici o indoiala este cel mai melodios disc inregistrat pana acum. Este din nou bazat pe o tema coerenta, deci continuam liniile albumului precedent”, a declarat chitaristul trupei, Esa Holopainen. Stralucind prin linii vocale deosebite, de la melancolie senina pana la puternice voci groase completate printr-o orchestratie folk intergrata intr-o stofa de rock curat, “Skyforger” este un album puternic, concis si expresiv.
Cele trei trupe vor canta pe scena din Arenele Romane in 29 Octombrie 2009, incepand cu ora 20:00. Biletele in valoare de 85 RON, sunt disponibile in reteaua magazinelor Germanos si Diverta, a librariilor Carturesti, online pe ticketpoint.ro, myticket.ro si eventim.ro. In seara evenimentului vor fi disponibile bilete in valoare de 95 RON.
E piesa mea preferata din tot ce a scos Cargo pana acum. Imi aduce aminte de atatea povestiri....... multe ganduri ramase de aseara....... de multe gari, de ochii mei pe o linie moarta si trenuri ce pleaca si nu vin...... :) Imi este foarte dor sa o aud cantata live.......
Cheia este celebrul traseu de "dat" pt motociclisti, toata lumea e disperata sa se dea pe Cheia si toti se dau pe Cheia. Adevarul: e super tare Cheia. Eu am fost numai cu masina pe Cheia pana aseara (azi noapte) cand am fost pe moto! Nu exista comparatie!
Am fost cu al meu prieten Dan si pe TLR (Suzuki). Eu n-am mers niciodata cu Dan pe moto. Deci aseara a fost premiera absoluta. Mi-a placut pe ea si cu el. Conteaza foarte mult pilotul pt pasager asa cum conteaza pasagerul pt pilot, cand ei 2 se inteleg, este perfect.
Senzatiile de pe drum sau senzatiile drumului nu am sa le descriu, pt ca imi este si greu sa descriu. Fiecare simte in felul lui desi cred ca, in mare, senzatiile sunt la fel. Cine a fost pe Cheia stie. Cine nu a fost pe Cheia o sa afle cand o sa mearga pe acolo. Eu am avut un sentiment nostalgic si in acelasi timp unul foarte prezent. De fiecare data e altfel si la fel :). Asta e frumusetea motociclismului.
In afara de senzatii, drum, curbe, noapte, liniste si alti ratacitii (au mai trecut 2 motociclete in sens opus), peisajul noaptea este superb. Cerul, plin de stele, este incredibil. Nu l-am vazut niciodata asa. Am vazut foarte multe stele cazatoare, Carul Mare si Carul Mic atat de clare si foarte aproape, tot cerul incarcat de stele parca se scurgea pe brazi.
Orice drum are momente frumoase si mai putin frumoase, pt ca asta e farmecul si despre toate trebuie sa iti aduci aminte peste ani dar, pe primul loc raman intotdeauna acei kilometri facuti pe motocicleta.
